Pentru tine!

Te iubesc! Am inceput cu asta pentru ca vreau sa stii ca este adevarat... probabil -sau mai mult ca sigur nu vei vedea asta niciodata- ceea ce este trist, dar sunt convinsa ca stii tot ce voi scrie aici.
Stiu ca uneori am gresit, m-am purtat prosteste, iti spuneam lucruri care pe mine ma amuzau, dar pe tine te dureau... parea un joc... Ma simt groaznic! Imi pare rau! Pentru tot!
Intotdeauna dragostea depaseste orice bariera si nu este adevarat ca ,,ochiii care nu se vad se uita", nu te-as putea uita vreodata!
Tot ce vreau este sa fie bine, nu neaparat pentru mine... Am scris asta pentru ca stiu ca va ramane pentru eternitate aici, un simbol ca cineva te iubeste enorm... ai fi avut pentru ce sa lupti... noi toti te iubim!
Banuiesc ce simti acum... nimeni altcineva nu poate stii, dar mie mi-ai aratat. Stiai ca asa o sa fie si totusi nu ai vrut sa te impotrivesti... Te admir pentru asta!
Te iubesc enorm nasico!

Maria

Ce vreau sa fac cu viata mea?

Hmmm... habar nu am... voi ce ati vrea?
Cred ca ma voi multumi sa primesc un amestec de iubire, pace si multa fericire :))... glumesc. Probabil ca dese ori v-ati intrebat ce v-ati dori sa faceti cu viata voastra, ei bine, si eu sunt om si recunosc ca nu de putine ori gandul acesta mi-a captat mintea.
Inainte sa intru la scoala imi spuneam ca toata viata voi invata, apoi prin clasa a V-a mi-am spus ca este greu, as putea face altceva... si am vrut sa vad cum este munca. Dupa o vara petrecuta la sapat, cules, stropit si alte lucruri prin gradina, plus o cura de plivit morcovi m-am hotarat ca munca nu este pentru mine, cel putin nu acest tip de munca... deci cartea a devenit din nou singura alternativa si probabil ca va ramane asa pentru totdeauna, dar recunosc ca odata cu intrarea la liceu prin capul meu au inceput sa zboare mii de ganduri despre cum viata mea ar putea fi mai frumoasa... -,,ale tineretii valuri" asa cum spune tatal meu sau ,,hormonii astia" asa cum ne spun profesorii in fiecare zi-. Pai m-am hotarat sa ma gandesc ce as vrea sa fac daca as sti ca in urmatorul minut voi muri -probabil ca as trai acel ultim moment cu toata fiinta mea, indiferent ce ar insemna asta, mi-am propus sa fac acest lucru in fiecare minut si astfel am realizat cat de frumos poate fi traita viata, asa ca am hotarat ce am de gand sa fac cu viata mea: o sa mi-o traiesc!

RUBIK CUBE!

Vreau un RUBIk CUBE!!! Deci pentru cei care nu stiau ce cadou sa-mi faca de Sfanta Marie asta ar fi o sugestie... a si mi-ati putea aduce un Justin Timberlake sau un Enrique Iglesias ar fi super:)), pentru cunoscatori merge si un Josh micut:>...
Ok.. de ce vreau un rubik cube? pai este amuzant sa ai toata ziua cu ce te juca, este un joc de logica si imi aminteste de ceva:X:))
Copii, oameni, adolescenti... VA ROG, fie-va mila... vreau un rubik cube!!! salvati-ma!!!
Aceasta postare este mai mult o milogeala, stiu, dar vreau un rubik cube!!! Scopul scuza mijloacele!

O palavrageala mai altfel

Ok... stiu ar trebui sa fiu pusa la zid pentru ca nu mi-am prea facut timp pentru blog, dar asa cum probabil stiti a inceput vacanta (pentru unii).

Teoretic mai am vreo 3 saptamani de scoala, practic ar fi cam 10 zile adunate:)), economicul este un liceu frumos(asta pentru copilasii care au intrat acum clasa a noua), imi pare rau pentru ei, pe langa ceea ce a propus guvernul -practica agricola (ne duce la adunat mere sau sapat porumb)- vor mai avea de indurat si 36 de saptamani de scoala plus 3 de practica, deci tineti-va tari pustii! Sper sa rezistati:)), sii acum sa-mi continui ideea poate ca este un liceu frumos in aparenta, poate chiar si in esenta (avem 2 cabinete de informatica$-) ) dar este mult prea obositor, te scoate din pepeni sa stii ca toti copii de varsta ta sunt la piscina si tu esti la scoala, bine, practica, tot cam aia... teorie invatata altfel!

Deci sa revenim, am avut un week-end prelungit pentru ca vineri nu am invatat, iar joi a fost mai mult o plimbare pana la scoala si inapoi, deci am profitat de asta si am dat o pentrecere in cinstea vacante (m-am jucat la pc, in sfarsit, m-am plimbat si am citit cate ceva, ,,party" in toata regula(:| :| -stiu, chiar am o viata naspa-) si din aceasta cauza am cam uitat sa mai scriu, deci inchei aceasta palavrageala si va cer scuze pentru faptul ca am inceput sa scriu mai rar,dar e vara...

Purici, purici, purici si poate...hmmm... purici?!

Ok.. daca m-ati fi intrebat astazi de dimineata puteam sa jur ca nu voi posta, insa Bufly mi-a deschis apetitul. Ei bine ea a lansat o intrebare ,,Puricii au buric?" si in mod normal trebuia sa raspund...
Cred ca nu... nu am vazut vreun purice care sa se mandreasca cu faptul ca ar avea... dar totusi. Recunosc ca in acest domeniu nu am temele facute, dar promit ca prima data cand voi vedea un purice il voi lua la analizat si va voi anunta...

Ar fi dragut sa stii ca puricii au buric (ceea ce stintific e imposibil)... va dati seama? cercei de buric pentru purici:))), asta chiar ar fi ceva.


De la invitatia lui Bufly la a imagina au inceput sa-mi zboare prin minte zeci de idei, de exemplu ar trebui sa facem un circ cu purici, si cum am aflat de la Bufly ca ideea de a vedea un purice trapezist ii surade asta mi se pare ca ar fi ceva cel putin incitant:)), problema ar fi cu dresatul. Oare daca vei creste un purice de mic el te va asculta? Oare au urechi? ar fi cam greu sa il inveti limbajul ala prin semne.

Mie una imi place cum suna ,,purice maimuta pe monociclu", ar da bine...:)) Oricum cred ca le-ar place sa stea intr-o cutie, e mult mai draguta decat pielea unui animal care miroase urat ori de cate ori ploua si care traieste afara, in frig sau caldura excesiva... plus de-asta le-as da suc de rosii, e mult mai sanatos decat sangele:> si mult mai sigur... exista boli de sange, dar nu si de suc de rosii... ar fi curati, sanatosi si bine hraniti...:))



Eugen Ionescu spunea ca ,,Se poate face un circ cu purici. Puricii trebuie dresaţi, primul lucru care trebuie făcut este să se obţină ca puricii să nu mai sară. Cum se ajunge aici? Se pun puricii sub un pahar. Puricii încearcă să sară, se lovesc de sticlă, cad la loc. Dintr-un anumit moment, ei nu mai sar. Paharul poate fi ridicat. Şi iată-i pe purici avansând încet, prostiţi; ei pot fi împinşi cu degetul, se poate sufla peste ei, nu mai sar." Destept om:)), dar asta nu-i suficient, am nevoie de mai multe informatii... Vreau un ghid de dresare a puricilor!
Pare inutil? Posibil, dar in acelasi timp este mult mai util decat toate acele ghiduri pentru gatit, asa cum spune Bufly poti gati sobolan la gratar, e simplu si economic... in fond si la urma urmei este criza:>

Si am cam spus ceea ce ma framanta, dar mai este un lucru... puricii sunt de dulce? Asta ca o intrebare mai mult retorica:))



P.S. Stiu ca postarea intrece orice limita a imaginatiei, oricat de bolnava ar fii ea, si mai stiu si ca daca unul dintre profesorii de stiinte exacte -mai cu seama dirigul- ar citi asta mi-as lua un 2 pentru ceea ce am putut debita aici:))

O alta zi

Ok... nu ma luati prea tare... Stiu ca scriut tot mai rar, asta pentru ca incerc sa ma bucur de viata reala, cea pe care o traiesc dincolo de acest monitor.

Astazi am fost la tara si, pe langa anumite lucruri mai putin placute pe care a trebuit sa le fac, m-am relaxat... mi-am privit catelusii cum alearga si m-am intrebat de unde au atata energie... nu stiu de ce dar cu cat este mai cald cu atat debordeaza de energie, cred ca am catei anormali.
Bogdan tot nu s-a intrors, dar m-am obisnuit cu ideea ca nu va mai veni si ca poate ii e mai bine acolo, nu, nu a murit... doar si-a luat lumea in cap.


M-am asezat pe terasa si am privit soarele prin ochelari... apoi urmarindu-i fiecare raza am inceput sa vad totul in jur cu alti ochi. Desi caldura iti ia toata puterea si de face sa te deshidratezi la fel de repede cum se evapora alcoolul, lumea din jur, privita asa cum trebuie, te improspateaza si te umple de energie.
Pfff... stiu ca am dat-o din nou in descrieri plictisitoare asa ca sa revenim la actiune...
Ups! Stai! Nu avem actiune! Cred ca scriu doar de dragul de a scrie, sau poate doar pentru a mai aparea o postare in arhiva...:))

Mai bine ma duc...( sa nu ma intelegeti gresit, sunt mult prea tanara, desteapta, simpatica si modesta ca sa mor, ma duc doar sa-mi completez si jurnalul:)) )

Pfff...

,,A plecat! A plecat! Chiar a plecat? Definitiv? Cum? De ce? Se va intoarce? Spune-mi ca se va intoarce... Sper sa fie bine, sper sa vina inapoi... Imi va fi dor de el!" stiu, suna ca si cum o fetita mica si-ar fi pierdut ursuletul de plus... e cam acelasi lucru pentru ca la varsta ei chiar crede in acel ursulet.
Mda... a plecat, Bogdan a plecat! Pentru necunoscatori Bogdan este pisicuta mea, care, sper eu, a plecat la agatat... am spus ca sper sa fie asa pentru ca nu-mi pot inchipui ca nu se va intoarce.
Cred ca a sunat cel putin bizar ,,Bogdan e pisicuta mea"... mda, pai e o fata, adica o pisica. ,,Atunci de ce Bogdan?" pai nici eu nu stiu prea bine... cert este ca acest pisoi trebiua sa fie al meu... si l-am visat, se numea asa, iar atunci cand l-am vazut pentru prima oara mi-am spus ,,Acesta este!", practic dragoste la prima vedere... nu stiam daca este fata sau baiat atunci pentru ca era doar un ghemotoc de blana, gri, fara ochi si care se tot smiorcaia... era adorabil. Primul sau gest de afectiune a fost fata de tata... cred ca avea vreo luna si l-a luat la zgarieturi si muscaturi asa incat puteam jura ca este desprins din mine:)).
Adoram sa merg la tara doar pentru a vedea cum se joaca prin curte cu catelusii mei... era tarat in lung si-n lat si cred ca il si relaxa aceasta plimbare cu tamvaiul Habiby(catelusul meu).
In general pisicile sunt capabile sa parcurga distante lungi, in cele din urma intorcandu-se acasa, deci se va intoarce si Bughy al meu...nu-i asa? Nu-i asa? Spuneti-mi ca asa-i!!!:|:(

Rasarit fara lumina

'' ... Si daca acea zi va veni ce-mi vei spune? dar eu? eu cum voi reactiona la gandul ca nu te vei mai intoarce a doua zi, timid, cu capul in jos, fara sa ma privesti in ochi, spunandu-mi ,,Iarta-ma!"? Cum as putea trai fara asta? Viata ar fi plictisitoare fara aceste hopuri...
Si daca ma voi schimba? Daca te voi uita...din prima clipa? Sa nu ma lasi sa te uit, auzi? Nu vreau sa uit de toate visele in care am crezut, tot ceea ce parea ca leaga doi oameni la fel de distanti ca si doua planete.
Stii ca asa va fi... si daca nu voi uita eu tu tot vei uita, pentru ca nu-ti va mai pasa... vei avea viata ta, una in care eu nu mai sunt!
Vei spune ca este vina mea, nu te contrazic, dar stiu ca este mai bine asa... nu-i bine sa fii dependent de persoane, dragostea-i un drog, iar tu trebuie sa scapi de el... asa ca o cura de dezintoxicare nu strica.
Offf... stii bine ca-mi va fi foarte greu sa ma trezesc si sa nu iau telefonul in mana gata sa-ti citesc mesajele trimise la ore tarzii, ore in care te gandeai la ,,noi"... imi va lua ceva timp pana ma voi dezvata din a forma instinctiv numarul tau, si cred ca si telefonului meu ii va lua mult timp pana te va sterge de la ,,destinatari principali"... abia atunci cand eu voi invata alt numar, cand voi citi alte mesaje, cand voi spune altcuiva ,,Noapte buna!" si ,,Buna dimineata!".
Ti-am spus toate astea pentru ca vroiam sa-ti arat ca-mi pasa, ca nu uit si ca nu-mi doresc un final... dar, oare cum se poate pune un om atat de mic impotriva unei avalanse atat de mari?
Nu ma intelege gresit... as lupta pentru tine, dar ei m-au legat... parerile lor, desi ar trebui sa fie inofensive, ma lovesc ca niste fulgere. Devin stresanti si asta si vor... si-au propus ca finalul sa fie asa, deci e mai simplu sa le satisfac un capriciu decat sa lupt impotriva unei furtuni de nisip, nu as avea cu ce sa ma apar... ar veni de peste tot.
Nu sunt puternica sunshine! ... ''

Niste idei... ciudat!

Incepusem initial o postare destul de trista.. asta simteam, iar apoi, brusc, mi-am revenit... am primit o avalansa de mesaje amuzante (asa se intampla de obicei), deci am renuntat la chestii siropoase, cred!
Mi-as fi dorit sa o pot termina si sa o postez... era conceputa pentru a-mi cere scuze. Stiu ca uneori pot fi nesuferita, uracioasa si rea, dar intentiile mele au fost dintre cele mai bune!
Trecem peste... sunt fericita, foarte fericita. Nici macar eu nu stiu de ce, poate pentru ca am vreo 10 pagini de scris la conta sau pentru ca sunt stresata de o mie de oameni care vor cate ceva de la mine! Zambesc si raspund politicos, ca doar asa am fost invatata:)).
Stiu ca trecerea de la un subiect la altul e haotica in postarile mele, incerc sa corectez asta, dar acum nu ma pot abtine... trebuie sa spun asta: E varaaaaa! In sfarsit, dupa secole de chin si tone de teme a venit vara... oficial! Acum putem spune ca miroase a vacanta si ca scoala nu ne prea inspira... In aceste viitoare saptamani avem voie sa recuperam si sa umplem catalogul de absente, ca doar am stat cuminti tot anul!
Deci copilasi s-a dat liber la distractie... si pana la urma chiulul poate fi inteles in aceste saptamani:">
Stiu ca aceasta postare nu va inspira si ca probabil va face sa zambiti, ceea ce ma bucura, doar ca e putin ciudata si plina de idei stranii, imi cer scuze!:))