Pe locuri, fiti gata, START!

-Hey, uite! Vezi drumul asta? Uite cat de frumos este!
- Tu vezi frumos, eu vad lung... de ce este atat de lung? Of, si mai sunt si toate pietrele astea...
- Ce-i cu tine? Uita-te dincolo de asta, gandeste-te unde ajunge!
- Stiu, dar de ce trebuie sa fie asa lung pentru mine? Daca ma voi opri? E atat de usor sa cad! Prapastia este atat de mare!
- Dar priveste peisajul, este minunat! Nu te obliga nimeni sa te uiti in jos!
- Si inainte ce sa vad? Un drum fara sfarsit!
- Da... nu-mi spune ca ti-ai dori sa vezi sfarsitul! Nu o sa-l vezi niciodata, insa poti vedea toate frumusetile ce ti se vor asterne in cale, toate peisajele minunate, toate bucuriile, doar priveste atent!
- Crezi ca voi reusi?
- Cu siguranta! Doar lasii renunta! Stii bine ca vei reusi, este atat cat poti duce!
- Ai dreptate! Acolo undeva, pe drumul asta se afla fericirea mea, este suficient sa o intalnesc si totul va deveni mult mai usor! Implinirea visului meu este acolo!
- Vezi! Trebuie doar sa zambesti si sa te bucuri de fiecare pietricica de care te vei impiedica!
- Sa ma bucur de fiecare pietricica de care ma voi impiedica? Ce vrea sa insemne asta? Cum ma pot bucura?
- Fiecare dintre ele te invata sa fii mai atenta pentru urmatoarele, astfel incat la un moment dat vei invata sa mergi fara a mai cadea, o sa afli cum sa calci, cum sa te feresti, cum sa alergi fara probleme pe poteca asta!
- Si daca nu voi invata?
- O sa o faci fara sa realizezi, nu tine de tine, este firesc!
- O sa ma opresc vreodata?
- Nu-ti doresc asta, tu doar mergi, asta este datoria ta, sa mergi!
- Sa inteleg ca orice ar fi trebuie sa continui...
- Exact! Nu-mi fac probleme, stiu ca vei continua...
- Si daca apare un bolovan mare? Ce sa fac? Daca nu o sa pot merge mai departe?
- Stii ca vei putea, o sa stii cum sa il transformi in mici pietricele, sunt sigur de asta!
- Asta inseamna ca pana la urma drumul meu nu-i asa rau... poate chiar ma voi bucura de el...
- Nu este, cat despre bucurie!? Depinde doar de tine, poti merge plangandu-ti urmele si privind inapoi sau zambind si topaind vesel...
- Stiu ce am de facut! O sa reusesc! Pot face asta! Pot face orice! O sa zambesc orice ar fi! Multumesc pentru drumul asta frumos!
- Haide, este al tau, porneste!

:)

Am lasat fiecare clipa sa treaca, am lasat totul sa curga pe langa mine, am incetat sa mai sper sau sa indraznesc sa visez. Doar ma bucur de prezent. Am incetat sa-mi mai doresc ca oamenii de langa mine sa nu plece, am incetat sa ma mai zbat. Viata este asa cum este, ea decide...tot ce poti face tu este sa lupti pentru ceea ce-ti doresti si pentru fericirea ta, insa uneori ea hotaraste sa ii ia, si atat! Uneori trebuie sa intelegi ca faceti parte din povesti diferite, ca fiecare trebuie sa o traiasca pe a sa si atata timp cat ele nu coincid nu poti cere unui personaj sa ramana...ar fi egoist.
Obisnuiai sa-mi spui ca va fi bine, te-as intreba unde e binele ala acum, insa ce sens mai are? Fiecare din noi a decis, si desi nu am spus-o niciodata, decizia a fost sa renuntam la lupta, sa intelegem ca lucrurile se fac mai bine separat decat impreuna.
Ne promisesem ca vom lupta impreuna, ca daca unul renunta celalalt il va ridica, "Asa fac camarazii"-ne spuneam- la cate promisiuni am incalcat deja asta nu-i decat un alt esec in a fi ceea ce ne-am propus.
Vreau sa stii ca sunt bine, ca ma obisnuiesc cu viata asta, ca imi lipsesti, ca sunt momente in care stiu ca tu, doar tu m-ai completa, insa gasesc puterea sa zambesc, sa fiu fericita, sa ma gandesc la tot ce a fost ca la o imagine frumos inramata, asezata pe un perete al inimii mele. Sa spun ca este mai bine asa ar fi o prostie, este doar bine sau mai concret e bine si asa... incet incet fiecare din noi isi regaseste calea si invata sa o urmeze asa cum o facea acum ceva timp. Tot ce iti pot spune la acest inceput de dupa sfarsit este: "Sa ai grija de tine!" si eu voi avea de mine, asa cum tu iti doreai acum ceva timp.

Bun ramas my dear!

...eu ma dau tie, tu te oferi...

"Esti inca in fata mea, zambind larg cu o usoara ironie. Lumea intreaga ingheata pentru o clipa sub privirea ta, te uiti in pamant fara sa spui nimic. Te vad chiar daca nu ti se pare. Mereu te-am vazut. De ce sa-ti arat asta? Egoul tau, deja prea mare, ar lua-o razna! Rabda! O meriti! Ma intorc cu spatele si plec, ador sa stiu ca ma privesti! Ador sa te fac sa crezi ca nu-mi pasa!
Mi-am hranit mandria, sunt fericita! Am obtinut ce am vrut! Ti-am gasit slabiciunea! acum intreaga lume se asterne in fata mea ca un covor... Poate as fi oricand gata sa pasesc pe el, poate as putea face asta fara vreun regret sau vreo bataie de cap...dar nu, eu trebuie sa gandesc! Si ca de obicei gandesc prea mult: "Oare e gresit?", "Oare merita?, "Oare va fi bine?", "Oare?" mda...absurd ca de obicei. As putea pur si simplu sa ma opresc din gandit si sa te iubesc, dar de ce sa o fac atata timp cat ma pot chinui cu intrebari fara sens? Esti o provocare pentru mine...ai fost inca de la inceput. M-am jucat pentru ca am crezut ca asa trebuie, mi-am propus teluri, le-am atins, am vrut altele...pana cand telul meu a devenit ceva mult prea real. L-am atins si de data asta, insa mai mult decat imi doream!
Poor me! Am ajuns prinsa in capcana propriilor sentimente. Ma intreb daca o parte din tine stie asta... Poate zambetul tau era exact o confirmare la tot ceea ce am facut eu. Poate ai realizat ca am pus pauza jocului sau poate chiar si asta este un joc, initiat de tine! Cata ironie! Daca este asa atunci felicitari! Esti un jucator excelent! Aproape m-ai invins cu propriile-mi arme!
Inca nu pot realiza daca zambetul asta este unul de invingator sau de invins, stiu in schimb ca privirea aia este sincera, stiu ca ma poti pacalii cu vorbele, stiu ca gesturile tale ma pot mintii, dar ochii nu... Daca as putea doar sa-i vad, daca m-ai privi pentru o clipa in ochi as sti adevarul, urasc faptul ca imi eviti privirea!
Nu-i nimic, continuam, daca mi-am intrecut limitele acum nimic nu ma mai opreste. Hai sa ridicam jocul la urmatorul nivel. Eu sunt gata sa incerc, dar tu?"

Atatea lucruri ce-ti trec prin cap in doar cateva secunde...just keep playing!