Zambind printre stele

Incerc sa imi sterg zambetul prostesc de pe fata, zambetul acela de satisfactie...am ajuns in momentul in care simt sa scriu despre noi, desi imi promisesem ca nu o voi face.

Dintre miliardele de ganduri ce alearga fara incetare zilnic prin minte mea, nu stiu cum se face, dar in fiecare minut aleg unul pe care sa il opresc, caruia ii dau voie sa imi inunde creierul si, fie ca iti convine sau nu, el este despre tine...

Am intors lumea pe dos pentru a putea ajunge aici, am luptat si alungat absolut tot ce ne statea in cale si nu regret asta, as lupta in continuare oricat si oricum ar fi nevoie doar pentru a sti ca la sfarsit pot avea linistea pe care o simt acum, fericirea asta stupida plecata din fiecare lucru marunt, starea pe care mi-o dai cand esti aici si, crede-ma, esti aici mereu!

Te iubesc, iar daca la inceput te-ai fi putut gandi ca asta pleaca din vreun orgoliu sau ambitie, acum sper ca esti constient ca sentimentul asta este unul permanent si neconditionat. 

Zambeste, iubitule, zambeste! Cel mai iubit dintre pamanteni...

Te.

- Te fac fericit?

- Ma.

- Te ce? Te fac sau nu fericit?

- Uneori, alteori ma enervezi, dar acum te iubesc!

- Cum adica "acum te iubesc"? Nu o faci mereu?

- Uneori, alteori te ador.

- Ma simt ca un panda.

- De ce?

- De ce conteaza? 

- Nu te inteleg!

- Stii ceva? Uneori nici eu.

- Bine de stiut.

- Fugi si vezi daca ninge!

- Ce relevanta are? Esti aici!
- Nu si daca ninge. Daca ninge voi fi afara.
- Atunci nu ninge!
- Nici nu te-ai uitat! Vreau sa ninga.
- Doar taci!
- De ce e filmul ala mai interesant decat mine?
- Nu e, e doar mai silentios (zambet).
- Ia-ma in brate si da mai tare, nu aud nimic.
- Chiar esti un panda! Te.

Razboinicul luminii

Privesti in jur: intuneric si nimicnicie.Este unul dintre momentele alea in care trebuie sa iti folosesti mintea si pe post de inima. Nu stii ce gandesti. Esti departe de tine si de toata lumea ta. Te pregatesti de razboi, un razboi purtat cu tine insati. Un razboi purtat cu un inamic ce iti cunoaste fiecare miscare. Doar tu decizi daca te arunci in lupta sau te predai...

Cu fiecare pas pamantul intreg se cutremura, iar talpile nu mai pot suporta nicio miscare pe solul aspru. Stii ca asta este doar inceputul, daca te arunci in lupta vei uita de durere, va veti imprieteni. Oamenii mor si invie zilnic, doar din propria vointa, insa tu, tu nu esti un simplu om, esti un razboinic al luminii..."Un războinic ştie să facă distincţia dintre ceea ce e trecător şi ceea ce e definitiv" asa cum spunea Coelho, Poate ca intunericul asta este trecator, dar rana e definitiva. Iti vei simti zi de zi, ceas de ceas, tot restul vietii tale cicatricile din talpa. Dar in fond, ce drept ai sa te plangi?

Una dintre voi trebuie sa invinga, oricum ar fi, tie iti va fi bine...la un moment dat. Nu ai dreptul sa privesti inapoi, nu ai dreptul sa intrebi "dar daca..?", nu ai dreptul sa iti plangi de mila. Singurul tau scop este sa iti distrugi adversarul pentru a inceta odata lupta asta si, desi gandul asta nu te incurajeaza prea tare, stii ca este singura ta solutie...asadar, ZAMBESTE, MAINE POATE FI MAI RAU!