Despre Ea...

Ştii, a luptat mult si nu a renunţat să spere...te-a iubit mult, păcat...s-a terminat aşa trist. Te-a aşteptat atât şi cu fiecare zi care trecea devenea tot mai sigură că ceea ce simte nu poate fi zdruncinat de nimeni. Apoi te-ai hotărât să vi, dar nu de tot... adorai să te joci cu mintea şi inima ei, îţi plăcea să o faci să lupte pentru tine... o aruncai în ring ca pe un câine gata să sfâşie tot, iar tu, tu te distrai copios pe seama ei.

Şi tot aşa... plecai, veneai, îi spuneai adio, iar apoi te întorceai spunând că nu poţi fără ea... şi te credea, chiar te credea... Probabil că îţi era usor să minţi, ei îi era din ce în ce mai greu să te creadă, dar cum putea refuza ochii aceia, putea jura că ei nu o vor minţi niciodată... mi-e milă de ea şi mi-e scârbă de tine...

Avea atât de multă încredere încât te-a lăsat chiar să faci pe ventrilogul cu ea, ştiai că o poţi controla, o ştiai slabă, credeai că-ţi va cădea la picioare la nesfârşit, dar nu o cunoaşteai... Cu tine nu a putut fi cu adevărat ,,ea” pentru că se simţea mult prea pretenţioasă dacă îţi cerea să o accepţi aşa... dureros că ai realizat asta târziu.

Într-o zi s-a hotărât să vadă cine eşti cu adevărat şi dacă o poţi accepta şi iubi aşa cum este, iar tu ce ai făcut? Ai scos armele, gata de atac...te dispera faptul că nu mai lupta pentru tine... a încercat să-ţi plătească cu aceeaşi monedă, doar că tu nu ştiai să lupţi pentru ea, ci doar pentru a te apăra pe tine...

Te-ai ascuns o perioadă, iar apoi ai vrut să te întorci aşa cum făceai la început... păcat că nu ai mai găsit-o acolo, ai privit trist cum ea pleca... ai urmat-o tăcut şi ai văzut că nu se întoarce deşi ştie că eşti acolo... atunci ai fost gata de luptă, cam târziu, avea cine să lupte pentru Ea.

A trecut o perioadă... o vedeam des şi spunea mereu că nu regretă nimic, o cred, a avut ceva de învăţat, si tu şti mai bine ca oricine că a devenit mult mai puternică in urma acestei poveşti... aşa că nu te enerva pentru ceea ce este, nu fi gelos pe ceea ce trăieşte ea, ar trebui sa zâmbeşti şi să-ţi aminteşti că odată a fost acolo pentru tine!

Balul bobocilor, ratelor, gascanilor si atat!

Mda... s-a comis, in sfarsit: Balul ,,ratelor", ca boboci nu cred ca mai suntem, adica mai usor era sa-l organizeze in vacanta de vara...:)) Whatever...a fost tare funny.
Cred ca noi toti aveam nevoie de o zi ca cea de ieri, defapt cred ca avem nevoie de cate o zi din asta dupa fiecare marti (9A-ul stie de ce:)) ), in sfarsit relaxare + o portie mare de ras...
Credeam ca va fi putin diferit...nu conteaza, a fost oricum super.... nu-mi amintesc multe lucruri din after party... dar cred ca stiu esentialul, oricum imi amintesc foarte clar cum mergeam alaturi de Bufly, ea avea o doza de Sprite in mana parca, iar eu ma tot chinuiam sa ma inchei la geaca, si eram parca anesteziate... placuta senzatie... aveam in minte doar ''wow" si ''yey'' si poate alte cateva bla bla bla-uri ale celor din jurul meu.
Stiu, veti spune ca sunt eu ,,sensibiloasa" ("galeata de sentimente"), dar presimt ca-mi va fi tare dor de ceea ce traiesc acum... cred ca de-aia si scriu, pentru a-mi aduce aminte mai tarziu de fiecare moment...
Trecem peste, mi-am mai amintit ceva, mi-a stat in minte toata ziua: ,,i'll be your sunshine, you could be mine...tha na na na na na....hm hm hm...so fine...tha na na na na na" - habar n-am de ce, probabil am adormit pe melodia asta:)), dar cam atat imi amintesc.

Trauma unui copil dus cu pluta

,,-Nu, nu....pleaca...nu mai vreau... Dispari! Am spus sa dispari! Nu ma auzi? Vreau sa fiu singura...iesi de-aici!" (un tipat impresionant in urma caruia ochii s-au deschis automat)
A trecut, totul a trecut. Inca imi aud inima , asta iseamna ca traiesc, nu? Da asta e! Sunt vie!

,,Inca o noapte nedormita, nu mai pot! Cearcanele devin tot mai mari... nu se mai poate asa, monstruletul asta rosu ma omoara, scap de el astazi, orice ar fi!"
- Scap de tine astazi, nu, nu ma privi asa... nu o lua personal, dar ma inebunesti. Stiu, stiu... si eu te-as iubi daca n-ai fi asa rosu si...plin de acte... Dar gata, nimeni nu ma va opri! Te trimit de aici, ai auzit? Atazi pleci! Pleci departe, foarte departe de mine! (si m-am trezit tipand la un dosar)

Dar cum reusesc tot ceea ce-mi propun, m-am dat peste cap si astazi a plecat! I-am spus decat atat: sa ne trimiti vesti, eventual o marca de calitate! Nu uita ca am investit in tine sentimente... bine, nu tocmai, dar sigur un top de coli si tot tusul imprimantei mele...
Acum lasand gluma la o parte, sunt foarte fericita ca am scapat de el:)), astazi credeam ca o iau razna... incepea sa-mi para fioros... deja imi inchipuiam un dosar monstru:)), pentru cei care nu stiu, este vorba despre dosarul cu actele pentru marca de calitate. A, si sa nu v-aud ca radeti, nu...ntz...am spus....nu! Nu-l stiti, chiar era fioros...cumplit, era asa rosu si facea zgomote ciudate cand il deschideai...era plin de facturi si state si op-uri...GROAZNIC, va spun eu... cantarea o tona! (defapt vreo 2kg 687g, dar asta nu conteaza)



In memoriam Dosarului rosu... te rugam vino cu marca, daca nu, pe cuvantul meu, te ard!>:)

,,Dust in the wind"

Cand privesti din exterior viata pare atat de frumoasa, poate ca vi se pare ca viata voastra este cea mai urata si ca cei din jur traiesc intr-un basm frumos conturat, defapt este doar un miraj...
Uneori intrebam de ce viata noastra este asa urata, fara sa ne gandim ca a celor din jurul nostru poate fi mult mai trista. In cartea fiecaruia sunt si pagini negre, intamplari care marcheaza, schimba, ucid, si totusi trecem peste, nu renuntam... de ce? pentru ca El ne da putere!
Se spune ca Dumnezeu ne pregateste intotdeauna pentru evenimente viitoare, eu am trait asta, am invatat de la oameni puternici ca spulberarea unui vis nu-i un sfarsit de drum. Acum stiu cum este cand ti se stinge si ultima speranta, si ceea ce odinioara era scopul tau in viata devine un subiect ,,tabu", cand stii ca ceea ce-ti doresti nu vei putea realiza...
Acum ii apreciez pe ei, cei care au putut trece peste asta, cei care au tinut fruntea sus si au spus ,,si ce daca?"... Sunt o fericita, am tot ce mi-as putea dori in comparatie cu multi altii si nu voi spune ca viata mea e searbada doar pentru ca am pierdut o fila din carte, nu! Asa a fost sa fie!
Am scris asta pentru ca vreau ca voi sa stiti ca un final nu reprezinta intotdeauna ,,sfarsitul", ci doar un nou inceput! Cel mai important in viata este sa lupti si sa construiesti castele de cristal din cioburi, tine doar de vointa...

Haos organizat

,,Toate vin si trec..." - suna a cliseu deja. Cum poate cineva sa faca asta, iar mai apoi sa spuna ,,Asa e viata!"? Patetic... M-am obisnuit deja, ,,so" poti spune ce vrei...si apropo, da, asa e viata, dar viata mai este si ceea ce construim noi. Nu poti da vina pe ea pentru pacatele tale!
Stiu ca am inceput sa scriu oarecum haotic...imi doresc sa exprim mult in putine cuvinte, vreau sa transmit atatea idei, mai mult sageti transformate in ,,fine" aluzii, dar asta nu e important, vroiam doar sa-i rog pe cei ce nu se simt lezati sa-mi ierte aceasta postare :">!
Revenind, vreau sa accentuez faptul ca un simplu ,,Scuze!" nu rezolva nimic dupa ce i-ai dat omului in cap. Stiu ca a fost ceva superficial si poate si din partea mea... si mai stiu ca pozitia mea de acum deranjeaza, si inca foarte rau. Pentru ceea ce sunt nu am de gand sa ma scuz si nici nu-mi voi schimba viata doar ca tie sa-ti fie mai bine -se numeste egoism, dar este mult mai bun decat invidia- (a fost sub centura)... defapt stii ce? nu voi da explicatii nimanui pentru ceea ce fac sau ce vreau, desi ador sa stiu ca prezenta mea iti provoaca o stare ,,nasoala".
Apropo, nu voi intra in viata ta si nici nu-ti voi face rau, am vrut doar sa stii ce simt... voi sta acolo, ca un ghimpe in coaste si nu voi actiona nicicum, asta pentru ca imi ajunge sa ma delectez cu disperarea ta.
Ok, acum sa fim seriosi...cred ca am gresit blogul:)) asta e putin cam ,,mean" din partea mea, dar ador sa fac asta...imi place ca niciodata cei lezati nu se prind, si nu, nu este vorba de tine, sau de tine (desi...dar nu)... e mult mai adanca decat pare. Dupa cum se spune: ,,O compunere proasta poate deveni cea mai buna daca cel ce o citeste stie sa citeasca!" asa ca probabil daca eu ti-as citi postarea ai intelege ca este vorba despre tine, pentru ca ai vedea cat de multa indiferenta pot afisa in astfel de discutii.


P.S. By the way, mi-as dori sa ti-o pot citi ,,face to face", asta mi-ar face viata mai dulce! (dar nu-i nimic...merge si mai light)

...

,,- Wow...ce s-a intamplat aici? Ca dupa razboi...asa de rau a fost? uuuu...cadouri:X"
Mda...cam asa vedeam eu dimineata de 15 aprilie. Pentru ca 14 va pica miercuri a trebuit sa traiesc faza aceasta duminica dimineata. Nu ma intelegeti gresit, nu spun ca nu mi-a placut sau ca nu am avut o petrecere pe cinse... ba din contra, a fost perfect: eu, inconjurata de toti cei dragi, sau aproape toti mai bine zis.
Probabil ca intrebarea voastra va suna cam asa: ,,TE-am intrebat noi cumva cum ti-ai petrecut ziua de nastere?"...Raspunsul ar veni astfel: ,,Nu...ma laud doar!":)))). Defapt am simtit nevoia sa scriu asta...nu stiu de ce, poate ca sunt doar incantata de felul in care toate au mers perfect, sau de faptul ca am descoperit cat de minunati sunt cei din jurul meu...

,,Am doar saispe ani,
Sunt nebun iubesc si nu am bani!
Nimeni nu-mi sta in drum,
Am soseaua mea doar cu-n singur sens ma va duce undeva?

Visele mele se implinesc
Cit bat din palme sau cand clipesc!
Respir iubire,mananc iubire,
Va dau la toti si va molipsesc.
Nimic in lume nu ma opreste
Sa urlu tare SUNT FERICIT!!!
Nu-mi strigati ce sa fac,
Fiindca timpu-i un ac
Iara noi suntem ata din el!"

Am o viata atat de frumoasa si linistita, incat uneori nici mie nu-mi vine sa cred... nu as schimba nimic. Daca ar fi ceva ce mi-as dori de ziua mea cred ca as vrea doar ca totul sa ramana asa cum este. Nu vreau sa cresc, mi-e foarte bine asa!

,,Lume cit te iubesc!
Suflletul mi-e bomba explodez!
Vise in mii de parti,
Vi le fac cadou, implinitile voi, visul meu il traiesc chiar acum!"

Multumesc pentru tot...!

[By the way: http://goodvsmeangirls.blogspot.com/2010/04/remember-me.html ]

16, mai aproape decat crezi...

,, Vantul se joaca cu parul meu. Nu...e clar, nu aveam sanse sa il aranjez astazi. Merg. Nu-mi mai pasa! Ar trebui sa-mi pese?

Realizez ca umbrela devine un factor incomodant. O indes rapid in geanta. Acum sunt doar eu si ea. E atat de rece, pare respingatoare si produce o stare de teama, o teama pe care o placi. Incep sa devin una cu ea.

Ador sa fac asta. Ploaia, cerul alb si gandurile mele. Nimeni altcineva. Nici macar nu m-am obosit sa-mi iau telefoanele cu mine...prefer sa privesc in pamant pentru a nu fi disturbata de vreun cunoscut dornic de a purta o conversatie. Nu ma intereseaza!

Calc usor in fiecare balta pe care o zaresc...imi place sa vad cum apa se unduie in jurul pantofului meu. Hm...daca ar fi mama aici :))...ar urma o morala despre cat de greu se spala o pereche de incaltaminte. Dar nu acum! Acum sunt singura, lipsita de griji si fara probleme.

Se presupune ca ploaia induce melancolie...ciudat, ma inveseleste. Devine remediul meu impotriva stresului, dar probabil si cauza unei viitoare raceli.

Poate ca acum par o ciudata: umblu prin ploaie doar de dragul de a fi uda, cu umbrela in geanta si fara nici cel mai mic resentiment...Stii, pentru mine voi sunteti ciudatii, nu puteti observa frumusetea unei astfel de zile: uitati de ce traim, va grabiti sa muriti... e minunat sa simt ca sunt diferita, ca nu sunt obligata sa alerg cu o umbrela in mana si dardaind de frig.

Poti simtii asta? Se numeste libertate...este ca si dragostea: nu o poti vedea dar sigur o poti simti... Pot fi buna, rea sau indiferenta, pot striga ceea ce simt sau pot tine doar pentru mine, pot fi tare sau slaba. Cui ii pasa? Pot fi ce vreau eu. Daca imi propun sa ajung pe Luna pot face asta, pentru ca inca am puterea de a visa.

Astept 2 minute si deschid ochii. Sunt tot in sufragerie intinsa pe covor. Am reusit! Se spune ca ai nevoie de multa karma pentru asta...am facut-o! Am fost acolo, dar ei nu ma vedeau. Nici macar nu stiu daca ei au fost un rod al imaginatiei mele...un lucru stiu sigur: ploaia a fost reala, mult prea adevarata pentru a fi rodul subconstientului meu...”

P.S. Postare strict imaginativa, nu se pot face calatorii astrale de dimensiunea asta, sau cel putin eu nu am reusit!;))

Vine Pastele...

De astazi e oficial vacanta, spun oficial pentru ca de la inceputul saptamanii parca mirosea a libertate, insa asta era neoficial. Bine inteles ca noi am fost la scoala, in Vinerea Mare, Dumnezeu sa-l inteleaga pe profu'...oricum a fost dragut pentru ca ne-a trecut notele pe participari :>, am stat cam o jumatate de ora, deci am mers doar ca sa fie drumul cu oameni:)).
Nici ieri nu am prea facut scoala...am fost doar pentru a ni se ura ,,Paste fericit!", si pentru ca nu a durat mult toata treaba asta am cam hoinarit prin oras. Totul bine si frumos, insa chiar cand ne-am hotarat sa plecam spre casa a inceput ploaia - prima ploaie de vara din acest an- nu ma intrebati de unde stiu ca a fost o ploaie de vara, pur si simplu am simtit asta: doar eu si Bufly alergand prin balti, ude leoarca si zambind, clar asta a fost!
Am ajuns acasa, ne-am schimbat, iar mai apoi la denie...a fost o zi obositoare dar foarte frumoasa si speciala cred eu, nu voi spune de ce...suspans!:)))
Atata soare, lumina si liniste afara, mi-as dori sa fie asa si ziua de Paste, am auzit ca va ploua... pacat... as vrea sa pot fi pe un camp acum, cu o paleta de tennis in mana, departe de grijile cotidiene, vreau o eliberare, sa scap de tot pentru o ora, vise...
Nu stiu de ce gandesc asa, poate ca este atmosfera aceasta de sarbatoare sau poate doar faptul ca mi-am propus sa ma schimb, imi place starea asta, sunt linistita si asta ma face fericita.
S-ar putea sa nu ne mai intalnim pana de Paste pentru ca este mult de lucru la prajiturile acelea gustoase, deci nu cred ca timpul imi va permite sa mai scriu asa ca va urez de pe acum un Paste fericit alaturi de toti cei dragi!


P.S. Nu uitati ca pentru cei cuminti soseste si iepurasul:), deci mai aveti la dispozitie 2 zile sa faceti pe ingerasii:))