Catre toti fostii chiriasi ai inimii mele..

Dragii mei,
O lunga perioada de timp am tolerat faptul ca voi ati folosit mica mea garsoniera ca pe un hotel, venind si plecand cand voiati... considerati necesar si ca inainte sa inchideti usa sa distrugeti cate un perete sau sa spargeti cate o vaza, pentru a fi siguri ca a ramas ceva in urma, am inteles asta si am considerat ca este de datoria mea sa repar tot pentru ca atunci cand va veti intoarce sa puteti fi fericiti, insa nu mai pot...
Fiecare dintre voi avea camera lui pe care as fi donat-o fericita spre vesnica folosinta, insa voi dragilor ati decis ca este mai bine sa o vizitati doar din cand in cand, bucurosi de faptul ca ea este mereu impecabila...
De ceva timp lucrez la renovarea inimii mele si, facand asta, am fost nevoita sa scot afara tot ceea ce v-ati uitat pe aici...imi pare rau! Sper doar ca nu va asteptati ca atunci cand va veti intoarce cu pretentii de mari proprietari sa ma mai gasiti dispusa sa fac aceleasi greseli si sa va donez o parte din mine, constienta fiind ca nu o meritati...

Cu respect, 

Un locator resemnat...

P.S. Ar fi trebuit sa stiti ca atunci cand unul dintre contractanti incalca o clauza, celalalt poate opta pentru incetarea contractului...

Bucurie de alb...

Un flurure traieste ca omida atat de mult timp, sufera acea metamorfoza groaznica, trece printr-o perioada inactiva de pupa, se chinuie mai apoi sa scape de cocon si toate astea pentru ce? Pentru a trai o zi, una singura ca si fluture! Nici macar nu are timp sa se bucure de aceasta liniste si frumusete ca viata lui s-a terminat!

Acum tu te vei intreba: ce legatura are asta cu mine? Adevarul este ca am inceput asa pentru a-ti adresa cateva intrebari, retorice este adevarat... Daca ar trebui sa suporti toate etapele astea pentru a putea "inflori" pentru o zi, ai alege sa o faci sau ai renunta definitiv? Poate ca nu se merita, poate ca a fi fluture pentru o zi nu reprezinta nimic, poate tot chinul asta nu va ajunge la rezultatul dorit, insa vei putea ramane cu gandul ca nu ai incercat? Te poti impaca asa usor cu faptul ca ai ales calea scurta? Ca ti-a fost teama sa-ti complici viata? Poate ca in spatele acestei poveri nu se afla nimic sau poate ca se afla paradisul visat, poate este fericirea suprema... 

Viata nu-i simpla pentru niciunul dintre noi, vei spune tu, si da, asa este, nici nu am pretins altceva, insa vei avea tu oare curajul sa o complici si mai mult? Iti vei asuma vreodata riscul asta? Vei avea taria sa urmezi drumul care iti poate aduce fericirea suprema sau, din contra, moartea? Este usor sa te ascunzi, sa poti minti  ca nu-ti pasa, sa te minti chiar si pe tine, insa este si bine? Probabil acum gandesti ca si eu sunt la fel, ca ma ascund in spatele acestor lucruri banale si incerc sa neg tot ceea ce mi se intampla, insa nu, nu a fost nicioadata asa! Stiu foarte bine ce vreau si ce simt, nu am ales vreodata calea usoara ca sa o fac acum, mi-au placut lucrurile complicare, mi-a placut sa lupt, sa-mi ating limitele si sa le intrec, sa visez la "cai verzi pe pereti" si sa cred in ceea ce visez, pentru ca am invatat ca viata mi-o pictez eu, ori de cate ori este nevoie! am invatat ca fiecare dezamagire te face mai puternic si te ajuta sa inaintezi in acest ciclu, de-asta iubesc sa cred in lucruri atat de mari, de-aia visez ca intr-o zi voi ajunge fluture! Ca voi trai chiar si acea ultima zi ca si pe celelalte: riscand, iubind, complicandu-ma! Tu oare poti face asta? Te poti invinge pe tine? Poti fi sincer cu ceea ce esti si ceea ce vrei sa fii? Va veni si asta, putin cate putin, pana atunci poti trai viata ta "usoara"...

"Cel mai rau om din lume"

Astazi va voi vorbi despre oameni, despre viata si destin, despre prietenie si iubire, despre greseli si pacate... Se spune ca in viata este bine sa ai alaturi de tine doar oameni de la care poti invata cate ceva, asa este si "cel mai rau om din lume", este un prieten de la care ai atatea de invatat incat nu iti va ajunge o viata sa asimilezi totul...

Daca m-ar intreaba cineva de ce suntem prieteni nu stiu ce as raspune, pentru ca nu stiu cum ar putea fi altfel, pentru ca omul asta a intrat in viata mea, m-a iubit si, cel mai important, m-a facut sa-l iubesc... nu ma pot opri si sa spun: "Gata de azi nu-l mai iubesc, nu mai suntem prieteni!"... De ce? Nu stiu, pur si simplu tin prea mult la el si sunt mult prea egoista ca sa-l las sa plece, asadar suntem prieteni pentru ca intr-un moment de inspiratie divina "cel mai rau om din lume" m-a intrebat: "Vrei sa mergem impreuna la scoala?" si inconstienta de mine a spus "Da!"... De atunci "cel mai rau om din lume" imi umple diminetile, zilele de scoala, serile, week-end-urile si vacantele, tot de atunci "cel mai rau om din lume" lupta pentru mine...

"Cel mai rau om din lume" ma considera cel mai bun om din lume,

"Cel mai rau om din lume" crede inca in clisee precum "prietenie adevarata" si "daruire totala", iar asta il face cel mai prost om din lume,

"Cel mai rau om din lume" este cel mai frumos om din lume,

"Cel mai rau om din lume" este cel mai intelept om din lume,

"Cel mai rau om din lume" este cel mai incercat om din lume,

"Cel mai rau om din lume" este cel mai ranit om din lume,

"Cel mai rau om din lume" este cel mai puternic om din lume,

"Cel mai rau om din lume" este cel mai pacatos om din lume,

"Cel mai rau om din lume" este cel mai pierdut om din lume, 

"Cel mai rau om din lume" este cel mai visator om din lume,

"Cel mai rau om din lume" este cel mai sincer om din lume,

"Cel mai rau om din lume" imi este cel mai bun prieten ... 

"Cel mai rau om din lume" este cel mai bun prieten din lume....

Asa-i, nu-i un om perfect, dar cine este? Vrei sa-l judeci? Fa-o, dar mai intai incearca sa-l intelegi! Este artagos? Da, este! De-asta ii spunem "cel mai rau om din lume", insa tocmai pentru ca este asa cu noi si nu cu alte persoane el devine cel mai rabdator om din lume! Este ateu? Nu, nu este, doar crede altfel, asta pentru ca pana la momentul asta "cel mai rau om din lume" cara o cruce de zece ori mai grea decat a noastra! Nu il placi? Nici nu trebuie, "cel mai rau om din lume" nu vrea sa fie placut celorlalti, pentru ca "cel mai rau om din lume" se teme sa nu mai fie ranit!

Asadar "cel mai rau om din lume" nu este chiar cel mai rau om din lume, el este cel mai neinteles om din lume!

Te iubesc "cel mai rau om din lume",

Galeata de sentimente!

P.S. "cel mai rau om din lume" are cel mai "sensibilos" blog din lume: http://ioanaiblog.blogspot.ro

Iubiti!

V-ati gandit vreodata cand sunt de fapt oamenii cu adevarat frumosi? Privind in jur am realizat ca singurul lucru ce poate schimba radical un om este dragostea... sunt inconjurata de oameni frumosi, oameni care au acea stralucire in privire, oameni luminosi, oameni veseli, oameni al caror zambet iti inveseleste ziua, sunt inconjurata practic de oameni care iubesc. Pacat este insa ca de cele mei multe ori ascund asta, neaga cu atata vehementa lucruri certe incat ma gandesc: oare ei nu realizeaza ca e trist sa traiasca asa?

Dragostea...sentimentul cel mai inaltator pe care un om il poate incerca, dragostea te face o parte din Dumnezeu, El fiind in totalitate dragoste, si atunci de ce am ascunde asta? De ce ne-ar fi teama de ce spun ceilalti cand stim ca doar ceea ce simtim noi conteaza? De ce ne-ar fi teama sa iubim? Eu iubesc! da, iubesc!

Iubesc rasaritul, la fel de mult ca si apusul, iubesc zambetele la fel cum iubesc lacrimile, iubesc fericirea la fel de mult cum iubesc durerea, fiecare are rolul sau in viata, si cel mai important iubesc oamenii! Iubesc oamenii care stiu sa ofere un zambet la fiecare pas, iubesc oamenii fericiti, iubesc oamenii simpli si ador oamenii complicati... esenta este ca iubesc! As spune-o de un milion de ori fara sa ma tem de nimic: IUBESC! Este lucrul cel mai frumos pe care il pot face in lumea asta imperfecta... asadar iubiti, doar iubiti!

Franturi din cea mai neagra "zi"...

Nu credeam ca voi ajunge sa traiesc asta...ma uit pe geam si vad cum totul este schimbat, toata lumea aia, lumea mea, lumea noastra a disparut... Atat de trist sa-ti ingropi cel mai bun prieten, sa realizezi ca el nu mai este, ca nu va mai fi vreodata...s-a dus tot...a luat cu el totul! Toate momentele noastre, toata bucuria de a exista, intreaga mea viata! Am ingropat odata cu el vise, sperante, planuri, amintiri acolo, in cavoul dinauntrul meu. Am pus si lacat, insa am pierdut cheia, oricum stiam ca nu se va mai intoarce, ca nu voi mai descuia usa aia vreodata, este practic imposibil...
...
Doare zi de zi sa te trezesti intr-o lume fara el, sa realizezi ca s-a dus definitiv, ca nici macar nu se va mai gandi la tine, ca nu te vegheaza pentru ca el nu ti-a fost inger...el a fost pacatul tau... si as trai pacatul asta la nesfarsit fiind perfect impacata cu asta, insa vezi, nu se poate...
...
Si cea mai trista zi incepe: dai drumul la durere, o lasi sa curga afara din sufletul tau, spui tuturor ca viata ta a plecat si continui acest circ: urci zilnic pe scena, iti executi numarul, astepti aplauzele si ai iesit, totul este ceva ce duci in spate asteptand sa uiti, sa treci peste, rogi timpul sa fie bland cu tine si sa treaca in goana, iti spui ca orice rana este vindecabila, ca tu esti un soldat, ca poti lupta cu tot, ca poti invinge chiar si moartea...
Usor, usor ii dai drumul, te obisnuiesti cu ideea si accepti prezentul la fel cum ai acceptat trecutul, insa viitorul...
...
Asta-i pentru tine A.... Trist ca ai luat totul, imi puteai lasa macar amintirile, sa ma pot hrani cu ceva, in schimb tu ai lasat durerea! stiu, este mai usor sa mori: uiti totul, alungi tot, opresti sentimentele, renunti la lupta, ramai linistit si iti traiesti viata ta de apoi, insa eu nu pot, stiu ca asta-mi ceri, sa mor si eu pentru a trece peste, dar nu! Nu pot, pentru ca asta ar insemna sa raman rece... nu, eu sunt mai puternica de atat, imi place sa lupt, sa am sentimente, sa fiu "normala"...este greu, dar satisfactia este mult mai mare... tu nu mai poti trai asta, imi pare rau, mi-as fi dorit sa poti, dar tu ati-ai ales calea...
 ...
Rest in peace A.! I hope that you are happier now!

Viata dupa moarte...

... E intuneric, prea intuneric! Ma tot gandesc ca este un vis! Altfel nu poate fi asa intuneric! Asa pustiu! Nu...sigur e un vis! O sa ma trezesc! Acum! De ce nu m-am trezit? Daca e un vis de ce sunt constienta de ce mi se intampla? Cum am ajuns aici? De ce? Si mai ales unde sunt?

Am incercat de cateva ori sa tip, degeaba, nu este nimeni in jur, desi aud pasi, voci, rasete... sunt departe, undeva deasupra exista oameni! De ce nu ma aud? De ce nu ma ajuta? De ce nu pot striga suficient de tare? Poate-i doar imaginatia mea...

Cum am ajuns aici? Acum cateva secunde eram acolo sus, eram si eu cu ei, radeam, eram fericita...oare ala era Paradisul? Oare asa trebuie sa-mi trag pacatele? Poate a fost o pedeapsa... Oare o meritam? Trebuie sa fi facut ceva tare rau ca sa ajung direct aici! Unde? Nici eu nu stiu...nu vad nimic, doar pot simti in jurul meu niste stanci reci si neinsufletite. Poate sunt intr-o prapastie sau poate este o pestera...sau...sau poate... dar nu...nu este posibil asa ceva... sa fie asta iadul meu?! De ce este asa rece?! De ce ei nu ma aud?! Oare nu-mi simt lipsa?! Oare niciunul dintre ei nu a realizat ca nu mai sunt?!

Singura mea scapare ar fi sa pot zbura, stiu ca acolo sus este o iesire din locul asta, trebuie sa fie! Sau cel putin daca m-as putea inalta ei mi-ar auzi strigatele! E tot mai rece! Totul in jurul meu doare! Parca spatiul se ingusteaza, peretii ma strang si fiecare celula a corpului meu simte o durere cumplita... ce am facut sa merit asta? Am fost om! Am fost ca ei, ca ei toti, m-am jucat! Nu asta este viata?! O joaca?! De ce doar eu am fost pedepsita?! Oricum nu mai conteaza...trebuie doar sa ies, cat mai repede! Locul asta ma distruge!

Ma simt atat de apropiata de tot ceea ce ma inconjoara, ca si cum as fi calcat aici de sute de ori, insa nu-mi amintesc nimic din toate lucrurile astea reci si fara viata...sau poate... Oare este posibil? Sa se fi schimbat totul atat de mult? Dar de ce? Ce putea pustii in halul asta un loc care era acum ceva vreme atat de colorat, luminos si plin de viata? Sau stai...greseli pamantene! Nu eu am fost pedepsita pentru ele, el a fost!

Trebuie sa fac ceva, trebuie sa reusesc sa aduc totul inapoi, sa pot iesi de aici, sa nu mai repet greselile! Si daca e prea tarziu?! Daca nu va mai fi nicioada la fel?! Pfff...nu, trebuie sa incerc, in fond ce alta solutie am! Tine doar de mine! Stiu ca doar eu pot readuce viata aici! Trebuie sa incerc! Trebuie sa traiesc!

O sa o iau de la capat! Eu am construit frumusetea aia! Daca am reusit odata de ce nu as reusi acum?! Da, dar asta a fost de mult...daca nu mai stiu sa fac asta? Daca e prea greu? Nu! Trebuie! Nimic nu m-a oprit pana acum! Trebuie sa pot! Gasesc eu ceva! Pot invata sa vad in intuneric, pot incalzii peretii astia, pot sa aduc soare aici! Sau...pot trisa! Pot sa aduc toate astea dintr-o data, asa brusc! Pot readuce fericirea! Dar nu ar fi corect! Poate ca ei nu ma aud acum, dar ma vor auzi la un moment dat! Vor stii ca am trisat! Va fi o alta greseala! Sau nu! Poate ca nu va fi o greseala daca voi invata sa o fac corect, daca o voi face sincer si fara sa cred ca este o metoda de a trisa... Pot sa o fac! Merit asta, merit ca aici sa fie soare! Da! Vad lumina! Usor, usor totul se schimba, revine la normal! Stiu locul! Am avut dreptate, este o parte din mine! Ma pot inalta! Pot ajunge la ei! Pot evada! Locul asta nu ma mai uraste, ma lasa sa evadez, ma lasa sa fiu fericita! 

...si sunt inapoi pe Pamant! Este asa bine sa fii acasa! Simt asta, simt cum acolo este viata din nou! Poate ca nu a fost o greseala! Poate ca nici nu trebuia sa ma abtin atat, poate ar fi trebuit sa accept asta din prima clipa, inca de pe vremea cand acolo era frumos... poate ca nu as fi trecut prin asta acum... Nu-i nimic! Este bine asa! Am reusit! Dar cum voi reusi sa le explic lor unde am fost tot timpul asta si mai cu seama cum am putut reveni acum? ...

G.A.: "Hei! Opreste-te! Eu stiu ce gandesti! Vor intelege! Ei te cunosc si te iubesc! Va fi bine, doar continua sa mentii soarele acolo!"

...

Si totusi exista iubire...

Uneori ne indoim de existenta EI, alteori consideram ca nu avem loc si de EA in viata noastra, insa dragostea nu intreaba cand sa vina, EA nu respecta reguli, nu respecta grafice sau planificari, nu se calculeaza in functie de calendar, de anii bisecti sau de pozitia planetelor...pur si simplu apare, de nicaieri, sunt oameni pe care credeai ca nu-i vei privi vreodata in felul ala si brusc realizezi ca fara sa stii, fara sa ai timp de pregatire sau de gandire a venit, s-a instalat linistita...
In lumea aceasta in care totul este dinamic, in care noi toti alergam dupa miraje frumos conturate, dupa vise care "cu siguranta vor deveni realitate", nu ai crede ca mai este timp si pentru EA, probabil ca daca dragostea  ne-ar fi cerut permisiunea, daca ne-ar fi intrebat cand este si momentul EI, oamenii nu ar mai iubi niciodata, pentru ca lumea vrea ceva palpabil, material, nu "prostii adolescentine"... Dar daca tocmai aceste "prostii adolescentine" ne fac fericiti asa cum nimic altceva nu ar reusi? Daca exista o fericire pe care lucrurile materiale nu o pot oferi? Daca asta este fericirea suprema? Atunci este clar ca avem nevoie de EA si pentru ca avem nevoie ii vom ierta si micile escapade in care comploteaza cu inima, fara ca tu sa bagi de seama, pentru a detrona creierul...

"Si totusi exista iubire, si totusi exista blestem...

Dau lumii, dau lumii de stire

iubesc, am curaj si ma tem!"

Ai mei...

Stii perioadele alea cand esti la pamant? atunci cand crezi ca nimic nu te poate ajuta? Mda... probabil ca nimeni nu si le doreste insa ele apar in viata noastra oricum, atunci si abia atunci realizezi cati prieteni ai...
Eu am descoperit ca am o groaza, intr-adevar oamenii la care ma asteptam, oameni care te iau pur si simplu din pijamale, te indeasa in haine ceva mai ok si iti spun: "asta e viata ta acum, obisnuieste-te cu ea si traieste-o". E minunat sa vezi cum toti se mobilizeaza sa te scoata dintr-o stare urata, adevarul este ca pentru asta ii iubesc, capacitatea lor de a stii mereu ce simt si de a ma ridica atunci cand cad.
In viata mereu pierzi ceva pentru a castiga altceva, iar oamenii devin "trepte", pentru a putea urca orice munte, apoi dispar si vin unii noi, gata sa ti se ofere... Eu am pierdut ceva foarte important, insa nu asta conteaza, i-am castigat pe ei:

Ancuta

Omul care pune atata suflet pentru tot ceea ce are in jur incat nu ai crede ca-i mai ramane si pentru ea, bine, sincer vorbind de cele mai multe ori se uita pe ea incercand sa-i ajute pe ceilalti. Poate ca nu mereu va fi draguta si finuta, insa asta ador la ea: felul in care rasul ei umple o camera intreaga, zambetul pe care ni-l ofera in fiecare dimineata, imbratisarile calde si puterea de a fi intotdeauna sincera cu tine, asa cum doar un prieten ar putea sa o faca.

 Maggie-du

Iti inveseleste fiecare dimineata, doar prin simpla ei prezenta. Desi de cele mai multe ori pare cea matura si grijulie, stie sa fie copil, este gata mereu de cate o tampenie, dar mai presus de toate este gata mereu sa-ti fie alaturi... o imbratisare a Magdei vindeca orice rana, fie ea interioara sau nu. Felul in care de cele mai multe ori ne intelegem din priviri si capacitatea ei de a stii intotdeauna ce si unde doare o fac sa fie una dintre cele mai bune prietene ale mele.

DeeDee

Acum un an as fi spus despre ea: "cel mai monoton om", insa ajungand sa o descopar cu adevarat, am realizat ca este un om extraordinar, un prieten minunat si un partener excelent de "tampenii". Ea are acel ceva, denumit poetic de catre bunica mea "tranci", este cea mai pasionala persoana pe care am cunoscut-o, atat cand iubeste cat si cand uraste..asa ca trebuie mare grija  (nu degeaba i se spune Doinozaurus)!

Tei

Are o carapace pe care o poarta cu nespusa mandrie, insa putini stiu ca in spatele ei se afla un om extraordinar. Poate parea haios, mistocar sau ironic in majoritatea timpului, insa in spatele acestui paravan se afla un  prieten sincer, intelegator si profund, iar arta de a-l descoperii nu o poti descifra decat atunci cand el este gata sa te lase in viata lui.

Ionel

Ultima, dar nu cea din urma (strategica asezarea)... un prieten adevarat cu tot ce presupune asta. Rea, egoista, morocanoasa, probabil asa este pentru toti ceilalti, pentru mine? Dulce, intelegatoare, finuta, ce mai..o miericica de om! Stie cand sa renunte la orgoliul ei si sa-ti fie alaturi, cand sa-ti spuna "va fi bine, promit eu" si cand "asta e viata, obisnuieste-te", cand sa te "dragaleasca" si cand sa te tranteasca la pamant pentru a te face sa realizezi ce se intampla... 

Multumesc guys pentru tot ceea ce faceti pentru mine, pentru ca ati aparut in viata mea si pentru ca m-ati lasat pe mine sa intru in a voastra! Love you!

Scrisoare catre trecut

Dragul meu iubit,

Ce faci? Care mai e viata ta? Cum o mai duci? Eu? Greu...foarte! De ce? Nici eu nu stiu. Oare de ce...? Imi lipseste ceva! A...stai...tu...tu nu mai esti! Voi supravietui! Tu doar ai grija de tine!
...
E absurd... mai stii cand vorbeam despre dragoste? Cand ne intrebam cum se pot desparti doi oameni daca inca se iubesc? "Sunt niste prosti", spuneam, si poate ca asa e...poate sunt niste mari dobitoci, insa vezi tu, asa e viata! Uneori doi oameni trebuie sa o ia pe drumuri diferite ca sa realizeze ca drumul cel bun era cel pe care calcasera pana atunci. Si stii ce-i cel mai grav? Ca trebuie sa astepte ca drumurile lor sa se mai intersecteze ca sa poata continua impreuna...
...
Iti mai amintesti cand faceam toate promisiunile alea? Eu inca mai cred in ele! Stiu ca deja pare absurd si ca te intrebi "ce naiba mai vrei de la mine" dar chiar mi-e dor de tot..de noi...stiu ca suferi, si eu o fac, poate mai putin, spui tu, insa ceea ce conteaza este ca o fac! 
...
Sa pierzi un suflet... pur si simplu sa nu-l mai ai, desi cu ceva timp in urma el era "tot-ul" tau! Sa pierzi ceva divin pentru niste greseli umane facute inconstient?
E trist sa realizezi ca viata si-a batut joc de noi...ca ne-a facut sa iubim, sa daruim, sa traim toate lucrurile alea, iar mai apoi ne-a trantit la pamant si ne-a jucat in picioare. Te trezesti, traiesti, te culci si o iei de la capat...viata! Viata-i verde si apoi mori! Asa-i...doar ca intre timp tu te prefaci ca este rosie...si strigi asta in gura mare, doar pentru ca ei sa te creada! E mai usor sa te prefaci ca nu iti pasa! Amandoi stim asta!
...
Sa-ti spun ca astept vesti de la tine? Nu! Nu vreau vesti! Nu vreau sa stiu ca suferi, ca iti lipsesc, ca ma vrei inapoi sau ca m-ai inlocuit! Te vreau pe tine! Vreau sa te vad venind si spunand ca esti bine, ca vom fi bine, ca drumurile alea se vor intersecta curand! Atat!
Take care, my sweet life!

Cu drag,

A TA Em!

Show must go on...

Ce ai face daca ar trebui sa alegi intre zi si noapte? Intre lumina si intuneric? Intre libertate si iubire? Ce drum ai urma? Pare logic, nu? Insa lucrurile nu stau mereu asa cum noi le vedem, eu una am ales partea a doua din fiecare... este bine sau rau? Cine poate spune? Depinde cum percepem binele si raul.... Nu spun ca am vreun regret, din contra, sunt perfect impacata cu felul in care au decurs lucrurile...insa nu-i usor.

A fost bine pana acum, o iubire cu gust de "capsuni si ciocolata", dar daca la un moment dat corpul ajunge la saturatie si mai ales daca mintea realizeaza asta? Daca acel nectar dulce a fost doar in imaginatia  mea? Daca nu exista de fapt? Si atunci devi nevoit sa intrerupi cura...

Doare, insa surprinzator nu doare prezentul, ci amintirea, atat, prezentul este la fel de dulce ca si trecutul, el reprezinta calmul dinaintea furtunii, asta pentru ca sunt constienta ca si viitorul o sa doara!

Sa iert, sa uit, sa trec peste...si daca nu mai pot? Daca toate lucrurile astea m-au schimbat? Daca noua "eu" nu poate trece peste? Daca noua "eu" nu te mai vrea? Stiu ca suferi, imi pare rau, stii bine ca nu am vrut sa fie asa... si eu visam la viata aia perfecta, la diminetile alea, la tot... speram sa nu se ajunga la asta, speram ca noi putem trece peste astia 3 ani fara probleme... insa lucrurile nu au stat asa. De ceva timp noi ne-am schimbat: tu ai incetat sa lupti, eu am devenit incapatanata si orgoliul ne-a dus la asta... e adevarat nu in mod direct, insa toate lucrurile alea s-au adunat si uite ce a iesit...

Te-am rugat sa ma ajuti sa ma schimb, sa redevin eu... te-am rugat sa ma iei din lumea asta, sa ma duci departe de tot, acolo unde pe noi nimic nu ne poate atinge sau rani...

Iti doresc tot ceea ce-mi doresc si mie, iti doresc sa poti trece peste, insa fara sa uiti. Stiu ca este greu, dar cine a zis ca viata este usoara? Asa cum spunea cineva:

"Iti doresc o viata frumoasa iubitul meu strain!"