Adio Vasilica!

Trebuia sa postez asta mai de mult... dar abia acum am avut starea necesara...
Ei bine, va voi spune cate ceva despre Vasilica si familia sa...[este o poveste foarte trista, cardiacii sunt rugati sa-si ia pastilele. Daca apar manifestari neplacute adresati-va lui Bufly..ea e de vina in general pentru toate:))]
Vasilica a fost foarte inimos, bun si bland... a rezistat criticilor, injuriilor si tuturor agresiunilor la care a fost supus... a trait aproximativ 4 zile... nascut vineri dupa-amiaza, 24 septembrie 2010, decedat luni spre marti. Am fost rugata sa tin eu discursul de adio.
Amintirea lui va ramane in inimile noastre mult timp de acum incolo [alaturi de ,,galustele" lui Jorjel, ,,tocanita de gazete" a lui Foxy si numele cel frumos al Magdalenei]... unii dintre noi au ramas cu sechele dupa decesul lui Vasilica:|. In primul rand vreau sa va spun ca nu aveti de ce va teme, Vasilica, asa bun cum il cunoastem, ne-a lasat un fiu: Vasilica junior.
Ce poate fi mai frumos decat sa vezi ca nu ai trait degeaba? Ca ai un fiu!? Asa cred ca s-a simtit Vasilica in ultimele clipe de viata: impacat! Insa viata ne rezerva foarte multe surprize iar eu sunt sigura ca Vasilica se va intoarce [incerc sa o linistesc pe Bufly, care a suferit enorm dupa pierderea lui].
Nu vom putea uita vreodata cum ne privea pe sub ochelarii imaginari creati de Maggie special pentru el, cum zambea cand il complimentam si cum rezista cu stoicism privindu-se in oglinda atunci cand oamenii rai il chinuiau incercand sa-i ia tot ceea ce era important: sufletul sau minunat! Zambea mereu, iar la masa era intotdeauna interlocutorul lui Bufly... a fost o relatie speciala intre ei si sunt convinsa ca nimeni nu-l va putea inlocui vreodata in inima ei!
By the way... am uitat sa va spun motivul mortii lui... suferea de maladia fondului de ten si a batonului corector...



Vasilica nu te vom uita! Te iubim!

P.S. Aceasta postare este un pamflet si trebuie luat ca atare, personajele nu sunt fictive, poate doar personalizate putin.:))

Undeva in timp

Hmmm... Inchide ochii! Nu gandi, doar simte! Da-mi mana ta... Tremuri! de ce tremuri? Te sperie ceva... e gandul ca sunt aici doar pentru putin timp?
Nu, nu deschide inca ochii... Te rog sa simti asta - e o chimie, un curent ce trece prin amandoi. Imi strangi mana tare, prea tare... incep sa simt durere... nu conteaza, esti aici... Stiu ce urmeaza, stiu ce vrei sa-mi spui si stiu ca dupa asta voi pleca...
Ai deschis ochii... magia s-a dus, acum e doar realitatea... aceeasi realitate care ma va duce departe, foarte departe. Zambeste!

Ochii tai... ochii tai sunt atat de... nu, nu am cuvantul potrivit! Nimic nu poate descrie asta... Stiu ce se va intampla in continuare si totusi nu ma pot opri, asta pentru ca simt ca asa trebuie sa fie...
M-am intors si mana ta a cazut... m-am rupt de tot, iar tu? tu ai renuntat...
Plec zambind, poate sedata de magia clipei sau poate doar euforica, nu ma intorc desi stiu ca ma privesti... imi place enorm sa stiu ca in acest moment cantaresti tot ce a fost, tragi linie si astepti sa vezi daca a meritat... ma hranesc cu gandul ca poate m-ai regretat pentru o clipa.
Nu simt pamantul sub picioare... poate ca plutesc sau poate... poate ca nu. Zambesc -am un zambet imens, trist, dar real- a meritat... sa nu ma intrebi vreodata daca viata mea ar fi fost mai simpla fara tine, pentru ca ti-as raspunde ,,Da!" si as evita sa-ti spun ca nu-mi plac lucrurile simple si ca ador sa traiesc povesti complicate.
Ce se va intampla acum? Nimic... viata isi reia cursul sau poate ca unele lucruri s-au schimbat.

La multi ani!!!

O sa incep prin a le spune ,,La multi ani!" tuturor Mariilor, mai ales Patriciei...
Si in continuare va spun ca habar nu am ce voi scrie, asta pentru ca scopul postarii a fost atins deja... deci cred ca voi continua cu ceva gen: cum am petrecut eu ziua de Sf. Marie..
Pai a fost cam asa: niste prieteni hazlii + un oras plictisitor + putina dorinta de distractie... ei bine a iesit ceva foarte frumos...
,,Paty is eenie meenie miney mo-tata!!!" aaa... si am invatat o poezie... nu stiu ce veti intelege dar pentru cei interesati o spun si live:))...
,,Erai friptut si spurlee sclemoi zburleau ca rana si erau sfani bietii barzaoi of manghenai porcana
Prin puturi si prin puturada o strumba-am firipat, ce-i drept cam mormoloc..
Ce martafloiul meu de buresleaga? Mi-ai prozolit prozologia ciclimiai brila sa mi-o bleaga!
MORALA: Intr-o noapte intunecoasa frumos cal cu-o domnisoara: trenul"
Stiu, nu am scris-o cu diacritice... asta pentru ca stiu ca va fi mai greu de inteles asa... iar eu sunt rea si:">
>:)
Deci... La multi ani Mariilor si Marinilor, sa fiti fericiti si sa aveti parte de tot ceea ce va doriti!

A new world...

De ce o schimbare? Poate pentru ca eu considerc ca m-am schimbat, plus ca blogul nu prea seamana a o lume a ,,gossip-ului", exact cum scrie si in descriere este mai mult o lume a ,,dreaming-ului"... Adica sa recunoastem... din martie tot vorbesc pe-aici despre vise... deci e mai simplu asa.
Si acum ca gossip nu mai este pot spune anumite lucruri pe care mi-am dorit de mult sa le spun... un fel de speech de ramas-bun:))...
Recunosc ca unele postari (cele de la inceput) sunt cam rautacioase... ca poate unele sunt prea ,,lingusitoare", iar altele fac din mine o ,,galeata de sentimente", dar puse unele peste altele reprezinta o parte din trecutul meu... si le iubesc.
Citindu-le pe toate am realizat ca sunt unele postari pe care habar nu am de ce le-am publicat, si unele pe care le ador, de exemplu: http://gossipgirls4you.blogspot.com/2010/03/cum-ar-fi-viata-faraprimavara.html ...

Ok... so bye bye Gossip... By the way... cred ca stiu si de ce am renuntat la nume... pentru ca acum nu mai suntem ,,girls", acum sunt doar eu... Em, Emilulu sau mai simplu Maria...