Aduceti-mi copilaria inapoi...

Mai sunt doua saptamani si devin mai "babeta" cu un an, nu vreau, dar trebuie. Daca m-ati intreba pe mine ar fii necesar ca fiecare om sa-si aleaga perioada in care sa-si traiasca viata, spre exemplu eu nu m-as  desparti de copilarie. Perioada aceea cand orice mic detaliu se transforma intr-o poveste fatalista (de parca viata ta s-ar termina daca mama te cheama in casa exact atunci cand e jocul in toi sau daca telecomanda masinutei favorite ramane fara baterii, si da, aveam masinute), in care fiecare copil abia cunoscut iti este prieten de o viata, in care cel mai greu lucru dintr-o zi este sa petreci cateva ore dormind.
Probabil ca este normal sa privesc totul cu nostalgie, insa si mai probabil sunt singurul om speriat de varsta asta. Adica, da, 18 este ok, adolescenta, distractie, petreceri, prieteni, insa 19? Se apropie de 20, iar 20 este doar un plus de griji, responsabilitati si nopti nedormite. Cel mai teama imi este insa de faptul ca, usor usor timpul face din mine un adult. Asta ma face sa pierd tot: veselia aceea inocenta, sentimentele acelea pure, nebunia caracteristica...in schimb primesc ce? "o atitudine responsabila pentru societate" Si cu ce ma ajuta? Societatea nu da doi bani pe mine, "un tanar cu perspectiva"! Insa asa este viata...ne multumim cu gandul asta, momentan. Si, punand din nou lacat pe sentimenul de revolta, revin: nu vreau sa renunt la copilaria mea, de ce trebuie, vreau doar sa triesc viata aceea linistita, si nu doar din amintiri frumos inramate... Eram acolo si ma bucuram de ea cand, dintr-o data, dispare...
Imi vreau copilaria inapoi, asadar oricine a luat-o este rugat sa o inapoieze pentru ca in acest moment un "copil mare" plange dupa ea!

Si trecutul are lipsurile lui...

- Sti ca noi vom fi impreuna la un moment dat, o sa te caut, o sa te vreau inapoi, o sa lupt, vei vedea!

- Serios? Si cu ce scop ma vei vrea inapoi? Ce vei vrea tu inapoi si de ce? Iubirea nu se programeaza si ti-am mai spus asta! Ma iubesti sau nu, e atat de simplu!

- Te iubesc! Chiar o fac! Dar acum nu pot!

- Eu nu pot altadata!

- Nu intelegi, sti cat te iubesc...

- Nu, nu stiu... Tu mai sti? Tu sti sa iubesti? Sti cum este sa pierzi nopti intregi gandindu-te la ceva despre care nici macar nu esti sigur ca a existat? Sti cum este sa traiesti fiecare secunda si fiecare secunda sa doara? Sa simti ca tu insati ai plecat din viata ta odata cu celalalt? Nu sti cum este... Tu sti in schimb cum sa-ti amani dragostea, sa iti planifici sa iubesti peste cinci ani, dar nu astazi. Eu stiu ca te iubesc acum, nu stiu sigur daca o sa o mai fac si maine, dar astazi o fac si as darama muntii pentru tine...

- Tu nu intelegi? Nu am dreptul... O fac, insa viata nu-mi da voie sa iti arat acum...

- Nu, nu inteleg! Viata nu-ti poate impune sa nu iubesti! Ea nu-ti impune sa nu mai lupti! Tu ti-ai impus asta! Cand iubesti lupti si nu peste cinci ani, ci acum!

- Nu ai cum sa intelegi...nu ai cum sa treci mai departe! Nu ai cum sa ma uiti!

- Ba da! Am cum! Asa cum tu ai preferat sa faci lucrurile pe jumatate: sa ma uiti pe jumatate, sa treci pe jumatate mai departe, sa nu-ti pese pe jumatate si sa ma iubesti pe jumatate, eu am dreptul sa iau tot intregul acum. Am dreptul sa spun ca vreau sa merg mai departe, fara tine! Poate ca tu ma poti avea peste cinci ani asa cum iti doresti, insa eu nu te pot avea atunci, nu vreau sa te am atunci!

- Gandeste-te la tot ce a fost, la cat de mult m-ai iubit, la tot ce am trait impreuna, nu poti sterge asta cu buretele...

- Nu! Nici nu am incercat sa fac asta, ai facut-o tu, usor usor, prin fiecare cuvant, fiecare moment in care ti-a placut sa ma chinui...Acum nu mai vreau eu! sper ca drumul pe care ti l-ai ales este cel corect, nu as vrea sa ai regrete!

- Esti falsa! De ce nu poti fi macar corecta cu tine?

- In sfarsit sunt corecta cu mine, iar daca asta inseamna sa-ti platesc tie echivalentul in numerar, o sa o fac, chiar daca doare. Nu vreau sa te ranesc! O fac tocmai pentru ca simt nevoia sa fiu sincera cu mine. Vreau sa ma menajez putin, asa cum tu nu ai stiut sa o faci!

- Ba da, am facut-o. Te-am iubit si te-am protejat din tot sufletul meu, inca o mai fac! De ce nu poti intelege?

- Tu de ce nu poti intelege ca eu nu mai vreau o altadata?

- Bine, fa asta, treci mai departe... cine o sa te opreasca? Sti foarte bine ca te vei intoarce!

- Nu o sa spun "niciodata", insa as prefera sa nu o fac! Vreau ca destinele noastre sa nu se mai intalneasca! Gata! am spus-o!

- Orgoliul nu o sa te ajute cu nimic!

- Asa cum nici pe tine nu te va ajuta minciuna asta!

- Nu are sens, nu vei intelege, oricat as incerca, egoul tau este mai mare decat iubirea pe care mi-o porti...

- Hai sa terminam asta frumos! Nu vrei?

- Sa terminam ce?

- Perfect! Asa te vreau!

Pot fi eu!

Pot merge pe strazi fara vreo destinatie exacta. Pot pierde o noapte intreaga doar pentru a privi luna. Pot zambi oricand. Pot fi fericita. Poate imi pasa. Se poate sa nu imi pese. Pot sa admit ca sufar. Pot sa iti spun ca regret ca te-am intalnit. Pot sa te ignor. Pot sa te vreau inapoi. Pot sa te urasc. Te pot iubi.  Pot sa sper. Pot sa renunt. Pot continua. Ma pot opri daca vreau. Nu vreau! Pot fi orice isi doresc ei sa fiu. Pot fi eu. Pot sa-mi traiesc visul. Pot inota prin realitatea asta. Pot fi inganfata. Pot fi sincera. Pot sa fiu umila. Iti pot fi egal. Pot fi orice imi doresc sa fiu.
Insa ce rost are atata timp cat ma pierd pe mine? Sunt eu, atat! Sunt om: plang, zambesc, cad, ma ridic, renunt, o iau de la capat, uit, iert, iubesc... Nu-s exact ceea ce tu ti-ai fi dorit sa fiu, insa sunt ceea ce vreau sa fiu. Nu sunt perfecta!
Sunt aiurita, dezordonata, neatenta, uituca, zapauga, energica si vorbareata. Enervant de vorbareata uneori. Sunt exact cum m-am imaginat a fi. Sunt mandra de mine. Sunt lucruri pe care nu le pot face.
Nu-ti pot zambi fals. Nu pot sa ma prefac ca te plac. Nu-ti pot arata ce simt daca sunt constienta ca nu meriti. Nu pot sta suparata pe tine mai mult de cateva ore. Nu pot sa ascund ceea ce sunt.
Nu-mi dau voie sa-mi depasesc anumite limite. Controlez ceea ce sunt, asadar nu-i rezultatul a ceva ce se dezvolta dezordonat in propria-i voie.
Poti alege sa ramai sau poti alege sa pleci... insa pentru Dumnezeu, fa-o odata!

A friend....

Prietenii sunt cei care, desi vorbesc poate o data pe luna, sunt omniprezenti unii in viata celorlalti. De vreo sase luni de zile am inca un prieten, unul adevarat... Unul care a intrat intr-o zi pe usa, cu naturaletea sa caracteristica si cu zambetul larg, a venit glont langa mine, eu cea care abia sosisem acolo cu un aer usor superior si stramband din nas la fiecare detaliu, ei bine, apare ea, fara sa de-a doi bani pe fitele mele si spune: "Buna, eu sunt Elena! Voi??". Cum as fi putut sa stau cu nasul pe sus cand copilul asta minunat, cu o fata usor ovala, un par blond si cu ochii sai albastro-verzi ce iti dau impresia ca este rupt dintr-o poveste nordica, vine si se comporta cu tine ca si cum te cunoaste de ani buni? M-am simtit teribil pentru superioritatea pe care o afisasem pana atunci, a fost momentul in care am realizat ca tabara aia merita o sansa, ca acolo este posibil sa leg prietenii de o viata. Din acel moment omul asta mi-a schimbat viata si a fost, poate nu fizic, insa cu siguranta cu sufletul alaturi de mine in fiecare secunda.

Sunt cativa oameni pentru care as relua oricand experienta asta, insa ea este motivul principal pentru care as face-o. Nu ai cum sa nu iubesti un astfel de om, nu ai cum sa spui: "Nu o suport!" pentru ca emana atata bunatate, inocenta si bunavointa incat si cel mai uracios om din lume ar zambi in preajma sa.

Poate ca nu ii cunosc viata in detaliu, dar stiu cate ceva despre ea ca de exemplu faptul ca ea vara nu "duoarme", ca ii plac "fetili care se misca bini di tat", ca undeva pe langa varful Raraul are niste fan si ca oricand ai nevoie de un suflet al petrecerii poti conta pe ea!

Oricat de departe ar fi si oricat timp ar trece tot va face parte din viata mea cotidiata, tot voi zambi atunci cand vad unul din mesajele ei si tot imi va face ziua minunata atunci cand va spune "Kamarero da-mi o berue"!

Multumesc ca m-ai invatat cat de important este sa stii sa zambesti chiar si atunci cand viata te doboara, cum sa respecti fiecare om, intelegand ca niciunul dintre noi nu-i mai presus, dar mai ales multumesc ca mi-ai aratat ca prietenia nu tine cont de distante, greutati sau timp, ci doar de daruire, sentiment si respect!

                                             Ileina tu...mi-e dor de tini mah!

C.M.R.O.D.L.

"Cel mai rau om din lume" s-a hotarat sa faca astazi pe sensibilosul ca sa ma inmoaie de tot, de parca nu era suficient ca sentimentele din galeata mea dau pe afara in ultimele 48 de ore...
Stii cum este cand un om lispeste o luna, care trece precum 2 ani cel putin, iar apoi vine si simte tot ce simti tu? Este atat de bine sa stii ca cineva este gata sa lupte pentru tine pentru ca da, eu am picat... in viata lucrurile sunt asezate atat de frumos... de parca El stia ca nu mai pot continua singura si pam-pam imi trimite " cel mai rau om din lume", sa-i spunem c.m.r.o.d.l., sa ma ridice, de fapt sa ne ridicam impreuna...
Acum o saptamana nu as fi putut spune ca in mine mai poate fi atata bucurie. E ca si cum partea aia lipsa pe care o cauti in toti oamenii se intoarce la tine, si cand te gandesti ca ar fi fost atat de usor sa fac asta acum o luna, dar nu...de ce? Pentru ca noi trebuia sa invatam ceva, pentru ca trebuia sa simtim cat de importanti suntem unul pentru celalalt.
Poate ca din mine lipsesc multe (atat din inima cat si din cap....boing! boing!), insa atata timp cat ceea ce am este mai mult decat ceea ce imi lipseste sunt cea mai fericita, si sunt! As urla de fericire, este ca si cum tot ceea ce vine din exterior si loveste acolo nu ma poate afecta, pentru ca nimic nu mai conteaza!
Asadar in seara asta am venit sa ma laud cu noul meu scut, exul, prezentul si viitorul meu nou-vechi bestfriend, atat!
Glad to have u back asssssshoooole!<3 nbsp="">