Un an fara tine:(

A trecut un an... fara tine! Nu-ti pot spune ce am simtit si cat de greu mi-a fost sa ma obisnuiesc... inca ma doare ca am facut-o... Mi-as fi dorit sa-ti spun atat de multe, dar timpul a fost neiertator cu tine.

Inca nu stiu de ce s-a intamplat, de ce tu...dar un lucru stiu sigur: te voi pastra mereu in mintea mea...iar toate amintirile cu tine vor ramane acolo... in inima mea!

Stiu ca nu m-ai lasat singura, stiu ca ai avut grija sa fiu sustinuta... stiu ca asa e in viata: pierzi un om si castigi altul... am castigat mai inainte de toate un prieten adevarat, dar te-am pierdut pe tine, a doua mea mamica!

Stiu ca sa ma arunc in trecut nu-i o solutie...dar pentru mine timpul s-a oprit atunci... 27-30 iunie 2010... pur si simplu nu pot continua... mi-e greu sa ma gandesc ca am trecut peste asta, pentru mine e inca 2010... nu vreau sa trec peste acel an...pentru ca nu vreau sa stiu ca te-am pierdut...

Esti si vei ramane mereu ingerul meu pazitor...stiu asta si ma bucur desi as fi preferat sa fii doar omul la care pot gasi mereu o alinare...:)

There's a gold frame,

that sits by the window.

And my heart breaks,

A little more each time I try,

to picture the memory inside.

There's an old book,

that's too hard to read it.

But if you look,

you'd see how you look through my eyes,

But now one more chapter's gone by,

and I know...

There's an old dance,

That we've done forever,

You give me your hand,

Well let me decide when to reach,

You always let me be me,

But now's my time to take chances,

And find my own wings,

And whatever happens I know you'll be there waiting for me,

It's time to move on;

even though I'm not ready.

I've got to be strong,

and trust where I'm heading.

Even though It's not easy;

I know the right kind of love

Doesn't wanna miss the future,

or stand in the past.

It will always hold on;

But never hold you back.

And even though It's not easy,

Right now the right kind of love...

Is love that let's go.

With the love that let's go.

Eu...sau nu!

Ce faci cand lucrurile in jurul tau o iau razna? Cand totul si misca atat de repede incat nu poti tine pasul? Cand simti ca ai obosit sa tot alergi dupa vise sfaramate? Ce faci? Ce poti face tu, om- din lumea ta comuna? Cum poti opri un uragan cu mainile goale si inarmat cu vointa, bine-inteles?
Daca va asteptati sa va dau si un raspuns va inselati… intrebarile erau doar retorice!
Ei bine, trecand peste, este al naibii de ciudat sa vezi cum esti singurul om din atatea miliarde care nu se grabeste… Ati vazut animatia ,,Monsters Inc.”? Cam asa este si in viata reala: fiecare om cu rutina lui, locul lui, goana lui…iar la un moment dat unul dintre acesti oameni se opreste si priveste in jurul lui: cea mai trista priveliste… roboti care alearga dupa lucruri efemere si superficiale…
Eu sunt omul care de ieri s-a oprit din aceasta continua miscare, omul care va priveste relaxat cum alergati dupa vise… e amuzant, sunteti atat de ocupati in goana voastra incat nici nu ati observat ca cineva s-a oprit, asa cum niciodata pana acum nu ati observat ca cineva va priveste permanent. Este urat sa fii ,,ciudatul care nu mai alearga”, iti vin o mie de intrebari in minte: ce cauta toti oamenii astia in viata mea?, pentru ce tin la ei?, dar mai ales: Ce caut eu in viata mea?, iar atunci iti raspunzi simplu: asa trebuie sa fie, asa ne-am obisnuit, asa a fost soarta… sau nu! Ei sunt aici pentru ca eu mi-am dorit sa fie aici, pentru ca sunt deosebiti, sunt inca aici pentru ca am dezvoltat sentimente pentru ei, iar eu… inca nu imi explicd ce caut eu in viata mea, dar poate pe viitor…