Powered By Blogger

luni, 15 noiembrie 2010

Impresionant...:) hai sa mai fim copii!

,,Am crezut ca intr`o zi buzduganul va lovi in usa mea si am sa ies sa te imbratisez...
Vroiam sa`ti revad calul alb!
Mi`ai promis ca`l voi calari candva
Si acum cand in sfarsit as fi putut
Ne`ai lasat sa ratacim printre faruri de masini...
Trebuia sa crestem mari si sa luptam cu toti zmeii din lume,
Nimeni nu mai vrea sa lupte, Fat-Frumos
Oamenii n`au timp sa fie viteji!
Unii spun ca viata e o lupta dar foarte rar aud pe cineva care sa fie sigur ca a castigat sau a pierdut...

Mi`ai promis ca o sa ma inveti ce`i onoarea Fat-Frumos,
Da` nimeni nu mai foloseste cuvantul asta
Nici in reclame nu l`am auzit, foarte rar in filme
Da` mereu apare unu care spune ca esti prost daca ai onoare
Ai plecat... si nu m`ai lamurit.

In fiecare seara ajungem in acelasi loc, Fat-Frumos, niste case mici,
Iar eu stiu sigur ca am fost in castelul tau
Mi`ai spus ca nu pot sa stau mult,
Venea zmeul si trebuia va luptati
Si toti oamenii fac aceleasi lucruri
Cei singuri, inta`n casa, arunca niste chei pe masa , se duc la frigider, scot o sticla, beau, si privesc in gol,
Apoi se trezesc ca din vis
Se duc in alta camera, se aseaza pe canapea si dau drumul la televizor.
In fiecare seara, mii de oameni fac aceleasi lucruri, in acelasi timp, in aceleasi case mici, Fat-Frumos!

Am fi putut fi singuri Fat-Frumos,
Mi`ai promis ca n`o sa dormim doua nopti in acelasi loc Fat-Frumos,
C`o sa zburam peste munti calare pe`un caii nostri albi
Si`o sa calatorim in acelasi timp cu stelele,
Si unde vom vedea o luminita cat de mica, acolo vom cobori, si vom innopta.
M`am gandit ca n`o sa pot zbura Fat-Frumos,
Dar eram sigur ca voi calatori
Si luminite sunt peste tot Fat-Frumos, asta ma doare...
Nici macar n`ar fi trebuit sa le cautam
E mult mai simplu decat pe vremea ta , si tu nu esti aici.
Spuneai sa inconjuram pamantul
Si sa raspandim binele in lume,
Dar nu mi`ai spus niciodata ce inseamna binele
N`ai apucat!

De ce m`ai lasat Fat-Frumos, de ce?
M`ai lasat sa ratacesc printre faruri de masini...

Nu stiu drumul spre castel
Si acasa doare
De ce m`ai tradat Fat-Frumos, de ce?
Treci incoace sa lupti,
Sa m`ajuti sa castig.
Nu mai stiu sa iubesc,
Fara tine mi`e frig!

Stii cat se cearta oamenii pe chestia asta cu binele?
Ma enervezi Fat-Frumos ca esti iresponsabil
M`ai lasat cu ochii`n soare
Vreau sa fac tot ce faceai tu,
Si sa traiesc cum traiai tu, Fat-Frumos
Si sa`i invat si pe altii
Prietenii trebuia sa ma ajute, nu Fat-Frumos?
Trebuia sa plecam impreuna la drum
Trebuia sa stiu sa`i aleg, nu Fat-Frumos?
Ei bine, afla ca sunt singur!


Sunt singur si tu nu esti aici
Fomila, Setila, Pasari-Lati-Lungila
Sunt inconjurat de niste idioti in costume gri
Cu care ma vad miercurea la mall
Si care canta cantece despr bere
Si nici macar nu`si mai amintesc de tine.
Imi spun ca au cunoscut`o doar pe Ileana Cosanzeana,
Dar ca de tine nu`si aduc aminte
Si rad Fat-Frumos, rad de tine, rad de mine!
Trebuia sa fii aici, lasule, sa ne`nveti sa luptam,
Sa ne vorbesti despre onoare si prietenie...
Sa ne spui despre sacrificiu...
Trebuia ramai aici, sa te aperi, Fat-Frumos
Pentru ca eu n`o pot face in locul tau
Ca nu m`ai invatat Fat-Frumos!

Ai plecat ca un las, Fat-Frumos
Si nu ne`ai invatat nimic
Ai fi putut macar sa`mi spui
Cum ai facut s`o iubesti doar pe ea Fat-Frumos,
Pentru ca eu stiu ca ea te`a ajutat mult
Cum ai reusit sa iubesti o singura fata ?

Te urasc Fat-Frumos,
Te urasc in numele tuturor calculatoarelor din lume!
Tastez numele tau, si mii de pagini imi vorbesc despre tine
Si tu nu esti nicaieri Fat-Frumos
Si nici zmeul nu mai e printre noi
Asa as fi fost sigur ca ai existat
Ai plecat Fat-Frumos, si ai luat cu tine si binele!

Te urasc, Fat-Frumos
Te urasc..."

(Tudor Chirila- Scrisoare catre Fat Frumos)



duminică, 14 noiembrie 2010

Si am promis ca nu te voi uita...

...si-ti continui viata... si nu-ti poti crede ca timpul a facut amintiri atat de frumoase sa devina doar scurte nostalgii, ca le-a aruncat acolo undeva in trecut si te face sa treci peste ele, sa uiti, sa-ti amintesti doar in anumite momente cat de bine a fost...dar cum? cum cand atunci erau atat de pretioase... Te face sa uiti de oameni, nu in adevaratul sens al cuvantului, dar totusi... si viata merge inainte, treci peste toate si rareori spui: ,,STOP, vreau inapoi ce am avut, caci ce-am avut e al meu sau asa ar trebui", insa nu mai e, nimic din tot ce-ai avut nu-ti mai apartine, iar oamenii au plecat din viata ta la fel de simplu cum tu ai intrat intr-a lor...
De ce oare viata te face sa pretuiesti un om mai tare cand nu il ai? Doar atunci poti realiza cat de norocos ai fost...
Stau si privesc cerul... aproape singurul lucru care-mi aminteste de tine... doar atunci ma gandesc ca acolo esti, ca poate vezi tot ce simt si ce fac sau poate m-ai uitat, la fel cum si eu in ultima vreme tind sa uit... Nu, tu nu ma poti uita... dar eu? Si ajungem din nou la acea neputinta: neputinta de a-ti aminti mereu anumite lucruri, neputinta de a iubi aceleasi lucruri pentru totdeauna, de a vrea in continuare aceleasi lucruri, neputinta de a trai povesti pe care le-ai mai trait...
Erau zile in care faceam totul impreuna... erau povesti de viata din care eu trebuia sa invat, erau greseli pe care nu trebuia sa le repet... ma aparai de o viata ca a ta.
Credeam ca niciodata nu ai renunta sa lupti pentru viata asta, ca niciodata nu vei ceda indiferent cat de greu ar fi... credeam ca vei lupta pentru mine, eram in stare sa fac orice, as fi renuntat la aproape orice doar ca sa te vad iar zambitoare si increzatoare... dar la un moment dat am devenit realista si am realizat ca nu are sens, ca trebuie sa pun binele celuilalt inaintea binelui propriu, iar binele tau nu era aici! In momentul ala am renuntat si eu sa lupt, m-am resemnat si am inceput sa ma obisnuiesc cu gandul ca nu te voi mai vedea...
O a treia postare despre asta... vor mai fi... pentru ca m-a marcat ceea ce s-a intamplat, pentru ca lipsa ta e dureroasa, pentru ca mi-e greu cand am nevoie de un sfat pe care numai tu mi l-ai fi putut da... TE IUBESC!