Ce ai face daca ar trebui sa alegi intre zi si noapte? Intre lumina si intuneric? Intre libertate si iubire? Ce drum ai urma? Pare logic, nu? Insa lucrurile nu stau mereu asa cum noi le vedem, eu una am ales partea a doua din fiecare... este bine sau rau? Cine poate spune? Depinde cum percepem binele si raul.... Nu spun ca am vreun regret, din contra, sunt perfect impacata cu felul in care au decurs lucrurile...insa nu-i usor.
A fost bine pana acum, o iubire cu gust de "capsuni si ciocolata", dar daca la un moment dat corpul ajunge la saturatie si mai ales daca mintea realizeaza asta? Daca acel nectar dulce a fost doar in imaginatia mea? Daca nu exista de fapt? Si atunci devi nevoit sa intrerupi cura...
Doare, insa surprinzator nu doare prezentul, ci amintirea, atat, prezentul este la fel de dulce ca si trecutul, el reprezinta calmul dinaintea furtunii, asta pentru ca sunt constienta ca si viitorul o sa doara!
Sa iert, sa uit, sa trec peste...si daca nu mai pot? Daca toate lucrurile astea m-au schimbat? Daca noua "eu" nu poate trece peste? Daca noua "eu" nu te mai vrea? Stiu ca suferi, imi pare rau, stii bine ca nu am vrut sa fie asa... si eu visam la viata aia perfecta, la diminetile alea, la tot... speram sa nu se ajunga la asta, speram ca noi putem trece peste astia 3 ani fara probleme... insa lucrurile nu au stat asa. De ceva timp noi ne-am schimbat: tu ai incetat sa lupti, eu am devenit incapatanata si orgoliul ne-a dus la asta... e adevarat nu in mod direct, insa toate lucrurile alea s-au adunat si uite ce a iesit...
Te-am rugat sa ma ajuti sa ma schimb, sa redevin eu... te-am rugat sa ma iei din lumea asta, sa ma duci departe de tot, acolo unde pe noi nimic nu ne poate atinge sau rani...
Iti doresc tot ceea ce-mi doresc si mie, iti doresc sa poti trece peste, insa fara sa uiti. Stiu ca este greu, dar cine a zis ca viata este usoara? Asa cum spunea cineva:
"Iti doresc o viata frumoasa iubitul meu strain!"
