Intunericul dinauntrul fiecaruia dintre noi

Ce faci daca in jurul tau este intuneric? Poti aprinde lumina...sau poti invata sa privesti prin bezna. Inceputul este mai greu, ca in orice lucru de fapt, insa odata ce ai reusit sa vezi conturul lucrurilor din jur totul devine usor, umbrele de transforma in culori, iar culorile emana lumina si, dintr-odata, nu mai esti orb. Pentru oricine altcineva intunericul asta ar fi apasator, dar pentru tine este doar un alt mediu, nu te mai deranjeaza la fel de tare ca la inceput lipsa luminii, asta pentru ca stii ca ea ti-ar face rau acum.
Nu esti fericit, inca te gandesti la frumusetea ei, dar te simti comod in intuneric si exact cand te gandesti ca poti zambi si acolo, mult mai sincer decat o faci de obicei, pentru ca stii ca nimeni nu te vede, cineva se gandeste sa apese pe intrerupator. Poate ar fi fost mai usor daca o faceai chiar tu, de la inceput, dar atunci nu ai fi stiut niciodata ca poti vedea acolo unde putini o pot face...

Si secundele se scurg...

Opreste-te! Zambeste! Razi asa cum nu ai mai facut-o niciodata! Acum alearga! Hai...da! Fugi dupa el! Nu ma privi asa... Am spus sa mergi dupa el! Ce mai astepti? Asta ai vrut, acum ai ocazia sa o obtii! Ti-e teama? Esti asa un copil! Ce te sperie? Faptul ca este posibil sa nu poti tine pasul sau ca, obtinand ce ai vrut, nu mai ai pentru ce lupta? Gandesti prea mult! Bucura-te de asta, ai dreptul! Poate maine vei suferi, dar cu ce te ajuta daca o faci de astazi? E visul tau, transforma-l in realitate!
...
Oare se va maturiza vreodata? Cum sa te temi de ceva ce te face fericit? Copilul asta gandeste prea mult... Cum sa-si traiasca povestea daca se teme sa o inceapa? Poate abia cand va invata sa le termine... Nu o inteleg! Macar acum va fi fericita, pentru doua-trei zile...

Luceafar

-Cat de frumoasa e linistea...asculta doar! Nu e ca si cum ti-ai reincarca bateriile?
-Am inteles, vrei sa tac...
-Nu, vreau sa vorbesti, tare si mult, ca apoi sa pot aprecia tacerea.
-Esti groaznica...
-Crezi ca-s defecta? Poate trebuie sa ma repar cumva...
-Tu nu...
-Inima mea da!
-Si ce vei face cu asta?
-O vand...nu cred ca se pricepe cineva sa o repare, o vand si iau una noua.
-Bun plan, construeste o taraba...
-Nu, mai eficient pe internet, oamenii cumpara orice porcarie daca faci o reclama buna!
-Merg sa aprind lumina...
-Daca nu o ia nimeni? E deja defecta...Si nu, nu te duci nicaieri!
-Mai nou esti si impulsiva?
-Uneori, e stricata, ti-am zis!
-De ce ai plans?
-De ce nu?
-Nu merge, nu fii copil.
-E stricata, pierde ulei, ce sa fac?
-Putem discuta si noi ceva serios vreodata?
-Acum nu, cand ea e in revizie capul preia controlul, o agonie totala pe acolo!
-Nici nu stiu de ce mai sunt aici.
-Nu ai alternativa, iti plac!
-Nu mi-ai placut niciodata...
-...asa cum iti plac acum, stiu!
-...(zambet)
-Nici sa fii fals nu stii, trebuie sa te invat atatea lucruri.
-De ce e defecta?
-Asa...
-Ma place?
-Ma duc sa aprind lumina!