,, Vantul se joaca cu parul meu. Nu...e clar, nu aveam sanse sa il aranjez astazi. Merg. Nu-mi mai pasa! Ar trebui sa-mi pese?
Realizez ca umbrela devine un factor incomodant. O indes rapid in geanta. Acum sunt doar eu si ea. E atat de rece, pare respingatoare si produce o stare de teama, o teama pe care o placi. Incep sa devin una cu ea.
Ador sa fac asta. Ploaia, cerul alb si gandurile mele. Nimeni altcineva. Nici macar nu m-am obosit sa-mi iau telefoanele cu mine...prefer sa privesc in pamant pentru a nu fi disturbata de vreun cunoscut dornic de a purta o conversatie. Nu ma intereseaza!
Calc usor in fiecare balta pe care o zaresc...imi place sa vad cum apa se unduie in jurul pantofului meu. Hm...daca ar fi mama aici :))...ar urma o morala despre cat de greu se spala o pereche de incaltaminte. Dar nu acum! Acum sunt singura, lipsita de griji si fara probleme.
Se presupune ca ploaia induce melancolie...ciudat, ma inveseleste. Devine remediul meu impotriva stresului, dar probabil si cauza unei viitoare raceli.
Poate ca acum par o ciudata: umblu prin ploaie doar de dragul de a fi uda, cu umbrela in geanta si fara nici cel mai mic resentiment...Stii, pentru mine voi sunteti ciudatii, nu puteti observa frumusetea unei astfel de zile: uitati de ce traim, va grabiti sa muriti... e minunat sa simt ca sunt diferita, ca nu sunt obligata sa alerg cu o umbrela in mana si dardaind de frig.
Poti simtii asta? Se numeste libertate...este ca si dragostea: nu o poti vedea dar sigur o poti simti... Pot fi buna, rea sau indiferenta, pot striga ceea ce simt sau pot tine doar pentru mine, pot fi tare sau slaba. Cui ii pasa? Pot fi ce vreau eu. Daca imi propun sa ajung pe Luna pot face asta, pentru ca inca am puterea de a visa.
Astept 2 minute si deschid ochii. Sunt tot in sufragerie intinsa pe covor. Am reusit! Se spune ca ai nevoie de multa karma pentru asta...am facut-o! Am fost acolo, dar ei nu ma vedeau. Nici macar nu stiu daca ei au fost un rod al imaginatiei mele...un lucru stiu sigur: ploaia a fost reala, mult prea adevarata pentru a fi rodul subconstientului meu...”
P.S. Postare strict imaginativa, nu se pot face calatorii astrale de dimensiunea asta, sau cel putin eu nu am reusit!;))
Libertatea ,Independenta ..ai dreptate e precum Dragotea ...dar Dragostea e precum Vantul ...nu le poti vedea dar le poti simti...
RăspundețiȘtergereAtunci Libertatea e doar un Vant..
Dependenta de independenta ..just like me em :-*
Si daca noi suntem de pe Luna ..atunci ei sunt de pe Marte nu? ..e mai frum pe Luna ..ne a asa firg :))
mda...ce sa zic,citind aici aproape jumate imi dau seamama ca totusi e vacanta :)) dar sper sa revin si cand se termina sa citesc si restul:))
RăspundețiȘtergere