Nu incerca sa-mi spui cuvinte in care nu cred! nu vreau galaxii intregi, vreau o planeta... cea mai mica! Sa fie a mea! Sa stiu ca acolo te gasesc pe tine!
Imi place sa te aud promitandu-mi intreg universul, dar nu-l vreau... nu vreau o viata ca in povesti! Nu mai cred in Feti Frumosi pe cai albi, nici in Ilene Cosanzene... insa cred in tine...
Poate ca nu esti real, poate ca nu tot ce spui e adevar, dar stiu sigur ca nici minciuna nu este... poate sunt vise, poate tu chiar crezi in ele... ei bine, daca-i asa, te rog ajuta-ma si pe mine sa cred! Fa-ma sa cred ca esti pentru mine, ca esti real, ca pot avea incredere in tine... daca tu stii ca nu-i asa atunci minte-ma! accept si asta! De ce? Pentru ca nu mai pot! Pentru ca, incet incet, cad, ma inchid in lumea mea si nu vreau asta, mi-e frica de interiorul meu. Am renuntat de mult sa-mi mai ascult mintea si nu as vrea sa incep acum sa fac ce-mi cere ea!
Sunt egosita... stiu ca binele tau nu sunt eu, stiu ca ti-ar fi mult mai simplu fara toate toanele mele si fara tot ceea ce eu trezesc in tine. Daca mi-as asculta mintea acum as fugi, as fugi departe de tine, m-as ascunde in mine si as trai acolo pana as avea curajul sa privesc din nou un om in ochi, dar eu, eu sunt prea lasa ca sa fac asta... si atunci prefer sa te chinui pe tine... cat de nedrept! uneori ma urasc pentru asta...
Mi-am dorit mult sa scriu despre ce simt legat de tine, dar nu in modul asta... poate ca starea mea actuala este de vina... incerc sa trec peste si sa-ti spun ca nu plang de suparare, poate nici de fericire... de fapt nici nu stiu ce fel de stari ma incearca acum, in schimb iti pot spune sincer ca in restul timpului sunt fericita, cea mai fericita... am alergat mult dupa asta si in cele din urma am realizat ca atunci cand te opresti din goana fericirea te cauta singura... Tu ai adus-o sunshine!
Te iubesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu