Si am promis ca nu te voi uita...

...si-ti continui viata... si nu-ti poti crede ca timpul a facut amintiri atat de frumoase sa devina doar scurte nostalgii, ca le-a aruncat acolo undeva in trecut si te face sa treci peste ele, sa uiti, sa-ti amintesti doar in anumite momente cat de bine a fost...dar cum? cum cand atunci erau atat de pretioase... Te face sa uiti de oameni, nu in adevaratul sens al cuvantului, dar totusi... si viata merge inainte, treci peste toate si rareori spui: ,,STOP, vreau inapoi ce am avut, caci ce-am avut e al meu sau asa ar trebui", insa nu mai e, nimic din tot ce-ai avut nu-ti mai apartine, iar oamenii au plecat din viata ta la fel de simplu cum tu ai intrat intr-a lor...
De ce oare viata te face sa pretuiesti un om mai tare cand nu il ai? Doar atunci poti realiza cat de norocos ai fost...
Stau si privesc cerul... aproape singurul lucru care-mi aminteste de tine... doar atunci ma gandesc ca acolo esti, ca poate vezi tot ce simt si ce fac sau poate m-ai uitat, la fel cum si eu in ultima vreme tind sa uit... Nu, tu nu ma poti uita... dar eu? Si ajungem din nou la acea neputinta: neputinta de a-ti aminti mereu anumite lucruri, neputinta de a iubi aceleasi lucruri pentru totdeauna, de a vrea in continuare aceleasi lucruri, neputinta de a trai povesti pe care le-ai mai trait...
Erau zile in care faceam totul impreuna... erau povesti de viata din care eu trebuia sa invat, erau greseli pe care nu trebuia sa le repet... ma aparai de o viata ca a ta.
Credeam ca niciodata nu ai renunta sa lupti pentru viata asta, ca niciodata nu vei ceda indiferent cat de greu ar fi... credeam ca vei lupta pentru mine, eram in stare sa fac orice, as fi renuntat la aproape orice doar ca sa te vad iar zambitoare si increzatoare... dar la un moment dat am devenit realista si am realizat ca nu are sens, ca trebuie sa pun binele celuilalt inaintea binelui propriu, iar binele tau nu era aici! In momentul ala am renuntat si eu sa lupt, m-am resemnat si am inceput sa ma obisnuiesc cu gandul ca nu te voi mai vedea...
O a treia postare despre asta... vor mai fi... pentru ca m-a marcat ceea ce s-a intamplat, pentru ca lipsa ta e dureroasa, pentru ca mi-e greu cand am nevoie de un sfat pe care numai tu mi l-ai fi putut da... TE IUBESC!