Si totusi exista iubire...

Uneori ne indoim de existenta EI, alteori consideram ca nu avem loc si de EA in viata noastra, insa dragostea nu intreaba cand sa vina, EA nu respecta reguli, nu respecta grafice sau planificari, nu se calculeaza in functie de calendar, de anii bisecti sau de pozitia planetelor...pur si simplu apare, de nicaieri, sunt oameni pe care credeai ca nu-i vei privi vreodata in felul ala si brusc realizezi ca fara sa stii, fara sa ai timp de pregatire sau de gandire a venit, s-a instalat linistita...
In lumea aceasta in care totul este dinamic, in care noi toti alergam dupa miraje frumos conturate, dupa vise care "cu siguranta vor deveni realitate", nu ai crede ca mai este timp si pentru EA, probabil ca daca dragostea  ne-ar fi cerut permisiunea, daca ne-ar fi intrebat cand este si momentul EI, oamenii nu ar mai iubi niciodata, pentru ca lumea vrea ceva palpabil, material, nu "prostii adolescentine"... Dar daca tocmai aceste "prostii adolescentine" ne fac fericiti asa cum nimic altceva nu ar reusi? Daca exista o fericire pe care lucrurile materiale nu o pot oferi? Daca asta este fericirea suprema? Atunci este clar ca avem nevoie de EA si pentru ca avem nevoie ii vom ierta si micile escapade in care comploteaza cu inima, fara ca tu sa bagi de seama, pentru a detrona creierul...

"Si totusi exista iubire, si totusi exista blestem...

Dau lumii, dau lumii de stire

iubesc, am curaj si ma tem!"