:)

Am lasat fiecare clipa sa treaca, am lasat totul sa curga pe langa mine, am incetat sa mai sper sau sa indraznesc sa visez. Doar ma bucur de prezent. Am incetat sa-mi mai doresc ca oamenii de langa mine sa nu plece, am incetat sa ma mai zbat. Viata este asa cum este, ea decide...tot ce poti face tu este sa lupti pentru ceea ce-ti doresti si pentru fericirea ta, insa uneori ea hotaraste sa ii ia, si atat! Uneori trebuie sa intelegi ca faceti parte din povesti diferite, ca fiecare trebuie sa o traiasca pe a sa si atata timp cat ele nu coincid nu poti cere unui personaj sa ramana...ar fi egoist.
Obisnuiai sa-mi spui ca va fi bine, te-as intreba unde e binele ala acum, insa ce sens mai are? Fiecare din noi a decis, si desi nu am spus-o niciodata, decizia a fost sa renuntam la lupta, sa intelegem ca lucrurile se fac mai bine separat decat impreuna.
Ne promisesem ca vom lupta impreuna, ca daca unul renunta celalalt il va ridica, "Asa fac camarazii"-ne spuneam- la cate promisiuni am incalcat deja asta nu-i decat un alt esec in a fi ceea ce ne-am propus.
Vreau sa stii ca sunt bine, ca ma obisnuiesc cu viata asta, ca imi lipsesti, ca sunt momente in care stiu ca tu, doar tu m-ai completa, insa gasesc puterea sa zambesc, sa fiu fericita, sa ma gandesc la tot ce a fost ca la o imagine frumos inramata, asezata pe un perete al inimii mele. Sa spun ca este mai bine asa ar fi o prostie, este doar bine sau mai concret e bine si asa... incet incet fiecare din noi isi regaseste calea si invata sa o urmeze asa cum o facea acum ceva timp. Tot ce iti pot spune la acest inceput de dupa sfarsit este: "Sa ai grija de tine!" si eu voi avea de mine, asa cum tu iti doreai acum ceva timp.

Bun ramas my dear!