Razboinicul luminii

Privesti in jur: intuneric si nimicnicie.Este unul dintre momentele alea in care trebuie sa iti folosesti mintea si pe post de inima. Nu stii ce gandesti. Esti departe de tine si de toata lumea ta. Te pregatesti de razboi, un razboi purtat cu tine insati. Un razboi purtat cu un inamic ce iti cunoaste fiecare miscare. Doar tu decizi daca te arunci in lupta sau te predai...

Cu fiecare pas pamantul intreg se cutremura, iar talpile nu mai pot suporta nicio miscare pe solul aspru. Stii ca asta este doar inceputul, daca te arunci in lupta vei uita de durere, va veti imprieteni. Oamenii mor si invie zilnic, doar din propria vointa, insa tu, tu nu esti un simplu om, esti un razboinic al luminii..."Un războinic ştie să facă distincţia dintre ceea ce e trecător şi ceea ce e definitiv" asa cum spunea Coelho, Poate ca intunericul asta este trecator, dar rana e definitiva. Iti vei simti zi de zi, ceas de ceas, tot restul vietii tale cicatricile din talpa. Dar in fond, ce drept ai sa te plangi?

Una dintre voi trebuie sa invinga, oricum ar fi, tie iti va fi bine...la un moment dat. Nu ai dreptul sa privesti inapoi, nu ai dreptul sa intrebi "dar daca..?", nu ai dreptul sa iti plangi de mila. Singurul tau scop este sa iti distrugi adversarul pentru a inceta odata lupta asta si, desi gandul asta nu te incurajeaza prea tare, stii ca este singura ta solutie...asadar, ZAMBESTE, MAINE POATE FI MAI RAU!