Pot fi eu!

Pot merge pe strazi fara vreo destinatie exacta. Pot pierde o noapte intreaga doar pentru a privi luna. Pot zambi oricand. Pot fi fericita. Poate imi pasa. Se poate sa nu imi pese. Pot sa admit ca sufar. Pot sa iti spun ca regret ca te-am intalnit. Pot sa te ignor. Pot sa te vreau inapoi. Pot sa te urasc. Te pot iubi.  Pot sa sper. Pot sa renunt. Pot continua. Ma pot opri daca vreau. Nu vreau! Pot fi orice isi doresc ei sa fiu. Pot fi eu. Pot sa-mi traiesc visul. Pot inota prin realitatea asta. Pot fi inganfata. Pot fi sincera. Pot sa fiu umila. Iti pot fi egal. Pot fi orice imi doresc sa fiu.
Insa ce rost are atata timp cat ma pierd pe mine? Sunt eu, atat! Sunt om: plang, zambesc, cad, ma ridic, renunt, o iau de la capat, uit, iert, iubesc... Nu-s exact ceea ce tu ti-ai fi dorit sa fiu, insa sunt ceea ce vreau sa fiu. Nu sunt perfecta!
Sunt aiurita, dezordonata, neatenta, uituca, zapauga, energica si vorbareata. Enervant de vorbareata uneori. Sunt exact cum m-am imaginat a fi. Sunt mandra de mine. Sunt lucruri pe care nu le pot face.
Nu-ti pot zambi fals. Nu pot sa ma prefac ca te plac. Nu-ti pot arata ce simt daca sunt constienta ca nu meriti. Nu pot sta suparata pe tine mai mult de cateva ore. Nu pot sa ascund ceea ce sunt.
Nu-mi dau voie sa-mi depasesc anumite limite. Controlez ceea ce sunt, asadar nu-i rezultatul a ceva ce se dezvolta dezordonat in propria-i voie.
Poti alege sa ramai sau poti alege sa pleci... insa pentru Dumnezeu, fa-o odata!