De cateva zile fericirea mi-a aflat adresa...nici nu era asa greu sa o gaseasca, insa pana acum ea: ,,Nu, batman, batman”... Sa nu intrebati de ce pentru ca nu as stii sa va raspund. Cred ca au fost mai multi factori care m-au facut sa am o stare usor euforica: mai intai am invatat sa ma bucur de lucrurile marunte (cum ar fi o simpla balansare, cu un simplu leagan, intr-un simplu parc), mai apoi am descoperit ca oamenii pot intra sau iesi din viata ta cu un motiv anume, insa sunt si fiinte care raman permanent in suflet si in gand, acestia sunt prietenii, am invatat sa nu-mi pese asa tare, sa arunc trecutul in trecut, insa nu si in uitare...astea toate m-au facut fericita. Aaa, si inca ceva: orice moment poate fi perfect...depinde doar de persoana de langa tine.
Visele mele se implinesc
Cat bat din palme sau cat clipesc
Respir iubire, manac iubire
Va dau la toti si va molipsesc
Nimic in lume nu ma opreste
Sa urlu tare "Sunt fericit !"
Nu-mi strigati ce sa fac
Fiindca timpu-i un ac
Iar noi suntem ata din el.
Poate ca nu-i o schimbare in bine, veti spune voi, posibil sa fie asa...poate ca nu am facut decat sa devin mai rea sau mai insensibila, desi nu pot ramane ca o stanca la gesturile minore facute de cei din jur, gesturi frumoase, care te fac sa te gandesti la cat de minunata e viata. Aste inseamna ca nu, nu sunt mai insensibila, insa acum simt mult si arat putin. Cine-mi poate spune daca-i bine sau nu!?
Nu, nu am incetat sa visez, nu am incetat sa ma pierd printre amintiri...e ceva firesc, insa am renuntat sa ma mai consum pentru ele.
De un lucru sunt sigura: m-am indragostit irevocabil de viata mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu