Pentru ea...

Viata e verde si apoi mori!!! Spun asta atunci cand stiu ca viata e nedrapta cu mine… M-am schimbat enorm de tare in ultima vreme, mi-as dori sa nu fie asa, as vrea sa fiu aceeasi eu din generala...stiu, asta nu se poate. Poate liceul sau poate noii colegi, poate doar faptul ca am descoperit cat de uracioasa poate fi viata si cum te poate calca in picioare, ca mai apoi sa spuna ,,Scuze!", poate ca aceste lucruri m-au facut sa-mi para mai dificil sa visez...sau poate lipsa EI...
Cine este EA? Este ingerul meu pazitor, mai mult decat o prietena, cea care este mereu suficient de puternica pentru a-mi da doua palme atunci cand gresesc si sa-mi spuna ,,Trezeste-te!" atunci cand traiesc din vise. A fost, este si va fi intotdeauna alaturi de mine chiar daca acum a devenit mai dificil. Odata cu plecarea din gimnaziu am pierdut o parte din ea. Nu mai este acolo, in ultima banca de la usa, mi-a disparut sprijinul...poate de-asta ma simt mai vulnerabila...
Eram puternica in generala...defapt purtam o cochilie in spatele careia se afla un om nepregatit pentru viata, dezorientat si gata sa cada in fata uraganelor vietii...Cochilia mea era EA...As minti daca as spune ca nu sunt fericita acum sau ca as ceda vreodata...nu...pentru ca sunt o luptatoare, dar una fara un scut...mult mai vulnerabila si mai timida!
Cam tragic ceea ce am spus...am cam dramatizat situatia, nu am pierdut-o si nici nu o voi pierde, doar ca a intervenit o mica distanta intre noi, iar faptul ca nu ne mai vedem zilnic nu ne va afecta prietenia, dar este dureros sa intri intr-o clasa in care EA nu este.
Sunt fericita cu viata mea si chiar daca nu o mai am acolo le-am descoperit pe Berry si Bufly...va iubesc fetelor... insa nimeni nu o va inlocui vreodata pe Miri.
Poate va crede ca ceea ce am scris aici este doar linguseala...nu-i asa, eu chiar o pretuiesc si chiar o iubesc, ingerul meu fara aripi!